Kultural • Mihaela Mirea: Lecţia pe nisip

Vizionari: 621
10 Decembrie 2010 Ora: 09:04
Recent la Biblioteca Judeţeană „Christian Tell“ a avut loc un eveniment editorial deosebit. Poeta şi jurnalista Mihaela Mirea, absolventă a Facultăţii de Filosofie şi Jurnalism din Craiova şi-a lansat volumul de versuri „Lecţia pe nisip“ apărut la editura Măiastra din Tg-Jiu în condiţii grafice deosebite, cam la aceeaşi vârstă când Tudor Arghezi debuta în literatură. În deschiderea manifestării, Ion Popescu-Brădiceni în calitate de redactor de carte, a prezentat câteva referiri critice: „ Lecţia pe nisip“ fiind primul ciclu al cărţii conţine o minunată poezie umanitară şi socială, al doilea grupaj intitulat „Fluture de seară“ este de respiraţie ontologică şi reprezintă poezia anticomunistă iar ultima parte intitulată „Ninge sublim în emisfera mea“ este uşor sentimentală şi metapoetică. Titlul volumului aminteşte de „Cartea de nisip“ a lui Borges şi are ca trăsătură dominantă curentul modernist iar lecţia matematică pare un intertext asemănător cu filosofia artistică a lui Kandinsky. Cele mai reuşite poeme sunt: Regele Faadh, Pictură pe cer, Doamne, Înger, Dansul marelui eu, Rugăciune dinlăuntrul meu etc“.
Referitor la condiţia prezentă a scriitorului Mihaela Mirea a spus: „După 1989 statutul scriitorului provincial nu s-a schimbat prea mult, de la cel comunist, de scriitor de vagoane sau scriitor interzis, la cel actual. Percepţia scriitorului actual este diferită: el este prieten, cetăţean, coleg, subaltern, dar niciodată nu este privit ca şi un model sau un punct de reper. Am dorit să tipăresc această carte pentru a pune problema statutului social al poetului, nevoit a crea într-un sistem politic şi cultural preferenţial şi nu stimulativ şi democratic. Mă refer la grupajul intitulat „Fluture de seară“: „ Înlănţuită-n cer îmi e lumina! / a spus pasărea cu ochii de brumă, / să n-o ating cu aripa de humă, / în otrăvitul ăsta de aer, / veşnic umbră“. Titlul cărţii este o metaforă ce reprezintă condiţia artistului care nu reuşeşte să îşi atingă scopul propus pentru că răul învinge binele într-o societate în care imaginarul devine realitate doar pentru cei care o controlează şi o conduc. Pentru a evita trăirea unei drame spirituale, artistul porneşte în căutarea unui înţelept pentru a fi ghidat către realizare, printr-un joc matematic, al semnelor. Poezia devine în acest caz un semnal dar şi o dorinţă către stabilirea unui echilibru esenţial“.
Astăzi în criza pluridimensională pe care o trăim e foarte dificil pentru un scriitor să îşi găsească drumul şi propria orbită. E nevoie de mai multă promovabilitate din partea instituţiilor care primesc bani în acest sens şi de existenţa unei politici editoriale prin aplicarea programului PROMOCULT.
Sperăm că debutul poetei Mihaela Mirea este de bun augur şi nu va rămâne un simplu anonimat, aşa cum s-au exprimat unii ziarişti din mass-media gorjeană, de aceea îi aşteptăm cu interes viitoarele cărţi.














