Kultural • Oul bio

Vizionari: 231 | 26 Iunie 2009 Ora: 05:16

Românul, tradiţionalist din fire cum îl ştim, crede în continuare cu o încăpăţânare demnă de o cauză mai bună că poate să zică Europa ce-o vrea că el tot aşa o să-şi crească găinile, adică haotic. Le aruncă dimineaţa, când se dau ele jos din dud, unde dorm de frica vulpii, câţiva pumni de boabe şi gata. De restul să se descurce, să râcâie pe unde or şti. Dar ouă să dea că altfel e moartea pe ele cât capra, ajung direct în oală.

Din fericire Europa s-a gândit la toate, până şi la acest aspect, aparent minor, al dezvoltării economice. Şi astfel a apărut oul bio, evident de la biologic. Acesta este mai scump decât celelalte ouă care sunt probabil artificiale. Toată lumea ştie cum se produce un ou bio. Toată lumea în afară de găină care, în naivitatea ei, îşi închipuie că ea îl produce. Ce vrei, minte de găină! De fapt exprimarea corectă ar fi "cum se fabrică un ou bio". Se ia praf de G 407, se amestecă cu G 523 (pentru culoarea galbenă a gălbenuşului), se adaugă puţin G 893 (pentru consistenţă), se fierbe pentru omogenizare şi se răceşte rapid pentru coagulare şi gălbenuşul este gata. Pentru albuş este ceva mai simplu întrucât se elimină G 523 şi se pune mai puţin G 893, dar se adaugă G 342 care creează o peliculă protectoare pentru a nu se amesteca cu gălbenuşul. Coaja se fabrică din materiale sintetice compozite care nu mai necesită G-uri întrucât ele nu se consumă de către cumpărători. Conform normativelor Comunităţii Europene care îl obligă pe producător să specifice pe produs G-urile pe care le cuprinde, pe faţa interioară a cojii de ou, înainte de a intra în maşina de asamblat ouă se scrie foarte mărunt: "Atenţie, acest produs conţine G 407, G 523, G 894 etc." După ce iese din maşina de asamblat, oul arată exact ca un ou, aşa cum şi-l mai amintesc câte unii care l-au văzut pe la bunici pe la ţară. Şi ca totul să fie cât mai autentic, în trecerea lui pe banda rulantă care îl duce la secţia ambalare, oul este picurat cu găinaţ de găină. Tot artificial, evident, dar fără G-uri. Câteva fire de fân lipite pe ici pe colea de găinaţ, apoi la 4-5 ouă câte un fulg de găină, lipit şi acesta tot în zona cu pricina şi oul este gata de a fi expediat. Nici pentru fulgi şi nici pentru fân nu trebuiesc folosite G-uri, astfel încât produsul finit nu conţine decât o mică proporţie de G-uri, care se ştie cât de nedorite sunt de către consumatori. Sigur, aici se iveşte problema pufului. Acesta se obţine de la un lot restrâns de găini modificate genetic astfel încât să nu producă ouă, ci fulgi. Este adevărat că întreţinerea acestor animale vii necesită o investiţie destul de importantă, dar costurile se recuperează din diferenţa de preţ dintre oul bio şi celelalte ouă artificiale de pe piaţă. În cazul ouălor se folosesc G-uri cu G de la găină. Acestea sunt mai slabe decât celebrele E-uri cu E de la elefant, care şi-au dobândit numele de la faptul că pot doborî şi un elefant.

Şi dacă tot suntem aici să nu uităm de sprayurile cu miros de pâine proaspătă care sunt folosite în brutării, unde cumpărătorului trebuie să i se creeze senzaţia că acel cauciuc sintetic frumos ambalat este pâine.

Aurel Antonie

Social Bookmarking