Kultural • Poezii de Milan Anghelov COSOVEANU

O floare

 

Eu nu sânt dator

Să vă explic

Din care rădăcină

Am ieşit

Şi este

Sau nu este bună

Originea părinţilor.

Lăsaţi-mă în pace

Domnilor.

Prin zile trec

Cu demnitate.

 

Eu sânt o floare

Dintr-o naţiune

Cu mâna Domnului

În lume semănată.

 

 

În ţara mea

 

Dacă-n ţara mea nu-ţi place,

Casa, sărăcia ei,

Pleacă oarbă prin copace,

Prin pădurile de tei.

 

Da de ce venişi la mine?

Nu ştiai că sânt ţăran

Şi trăiesc aicea bine

Cu plugari, între ciobani?

 

Da de ce venişi la mine?

Nu ştiai că sânt sărac?

Şade tristă şi suspină

Neaverea lângă prag.

 

Pleacă, du-te mai departe.

Lasă-mă în ţara mea

Unde viaţa, unde moartea

Vin şi trec ca iarna rea.

 

Du-te, caută-ţi lumină

Între fraţii tăi bogaţi.

Eu îmi ar câmpia plină

De plugari adevăraţi.

 

Între ei rămân aicea.

Între lumea mea rămân.

Să culeg pe vară spice,

Să cosesc de iarnă fân.

 

 

Casă neuitată

 

Casă veche neuitată

Cu ferestrele tânjite

Şi săracă şi bogată

Totdeauna mă invită –

 

Vino, spune-mi „Bună ziua”

Plânge uşa după tine.

Neculeasă plânge via.

Plânge vatra, vino, vino.

 

Iarba-nvăluie poteca

Iarba vremii nepăscută

Drumul meu departe pleacă

Luna singură ascultă

 

Cântecul cântat de mama

De un somn şi de un peşte:

„Vino soamne de-l adoarme

Şi tu peşte de mi-l creşte”.

Sute de feţe

 

Amintirea din copilărie

Anotimpul cel mai curat

Năvăleşte ca pagina vie

Petrecută sub soare, la sat.

 

Povestirile mamei, bunicii,

Întunericul nopţi-l reduc.

Vin cu cântece vesele-amicii.

Din pădure mă strigă un cuc.

 

Prefăcătoarea, neobosită,

Creator talentat şi iubit,

Toată lumea cu arii invită

La concert, sub un cer argintit.

 

Izvoraşul din coastă nu tace

Grămădit cu cunune de flori.

Liniştit doarme cuib în copace

Şi în cuib, patru fraţi şi surori...

 

Doamne-Sfântule ce frumuseţe

Desenează din timpul trecut

Amintirea cu sute de feţe.

Eu nu cred că pe drum le-am pierdut.

Ca la târlă

 

Eu aş vrea să am o târlă

Undeva-n Potoc Bădan

Ziua traista să atârne

Pe o creangă de tufan

 

Oile să pasc prin tufă

Prin poieni, pe dealuri verzi

Şi să simt cum vântul suflă

Şi să vii tu să mă vezi

 

Cum trăiesc în libertate

Lângă râuri şi sub cer

Şi le am aici pe toate

Şi nimica nu mai cer.

 

Vom aprinde seara focul

Şi vom fierbe în ulcea

Nu o ciorbă, ci norocul

Sănătăţii sub o stea.

 

Liniştit, cu puşca-n mână,

Cu pistol sub căpătâi.

Dacă trag, trag către lună

Nu vreau moartea nimănui.

 

Ca la târlă. Ca la târlă,

Ca bunicii din trecut.

Noaptea lupilor să urle.

Visul nopţii să ascult.

 

 

 

Social Bookmarking
Nu au fost postate comentarii pentru acest articol.