Kultural • Polemici gorjene

Mobilul acestor polemici, pe care le aduc la cunoştinţa cititorilor noştri, este unul major, dacă ne gândim profund la personalitatea şi opera lui Mihai Eminescu. Astfel de polemici pot devansa sensul peiorativ de…provinciale, gorjene, târgujiene, judeţene sau locale, mai mult sau mai puţin cordiale, dacă utilizăm epitetul inspirat al prozatorului şi eseistului Octavian Paler. Aşa se face că în hora polemicii au intrat critici, scriitori, eseişti şi publicişti iluştri, precum Gheorghe Grigurcu, oameni de ştiinţă, filozofi, polemişti şi pamfletari ca Horia Roman Patapievici, profesori cu doctorate în litere ca Zenovie Cârlugea, profesori veritabili ca Eugen Velican şi ofiţeri cu pensie lucrativă ca Dumitru Grama. Autentici beligeranţi s-au dovedit a fi Horia Roman Patapievici, Zenovie Cârlugea şi Eugen Velican, cantonaţi în sfera importantă, serioasă şi responsabilă a polemicii. Ofiţerul, poet de pe Jiu, mai mult idolatru decât apologet eminescian, s-a (z)bătut în retragere, exersând lupta de opinii literare într-un mod asemănător cu a da cu bâta în baltă sau cu nuca în perete, mândrindu-se că dispune de un număr mare, aproape zece, de volumaşe în versuri, din care citează, pios, patru poezii dedicate lui Eminescu, greu lizibile, copleşit de ilustrul precursor şi model. Cred că în secolul şi în mileniul sfârşit recent, sigur după februarie 1998, am scris şi am tipărit şi eu un articol, remarcabil ca anvergură, intitulat Eminescu-Călinescu, pro şi contra. Se observă că recurg doar la aceste adnotări publicistice riscante, ca simple imixtiuni polemice. Probabil, în 16 martie 2010 aş putea aniversa împlinirea a patru ani de când practic asemenea exerciţii trancaniene ( nu barbiene!) de digitaţie.

Se ştie că după Revoluţie, în cele două decenii care au trecut de la tragicul şi sublimul eveniment al eliberării noastre, au apărut numeroase controverse sau polemici argumentate mai mult politic şi moral decât estetic. Gheorghe Grigurcu a devenit, între anii 1990-2010, un campion absolut al acestor campanii acerbe care vizau ca fiind insidioase şi ipocrite conceptele de apolitism şi amoralism, fără a fi un detractor sau un demolator al gloriilor literare aservite ideologic sub comunism: Sadoveanu, Arghezi, Camil Petrescu, G. Călinescu. Ov. S. Crohmălniceanu, Marin Preda, Nichita Stănescu şi alţii, culpabilizaţi de nomenclaturism şi colaboraţionism comunist.

Dar să revin la disputa iscată de Luceafărul, poetul nepereche, sfântul preacurat al poeziei naţionale şi…universale. Mi-amintesc de o emisiune televizată, Eminescu pro şi contra, cu protagonişti redutabili: scriitorul Octavian Paler, profesorul, criticul şi istoricul literar Eugen Simion. Nu m-au prea convins, nici autorul volumelor Viaţa pe un peron şi Polemici cordiale, nici autorul volumelor Scriitori români de azi, deşi opiniile lor s-au conturat ca antitetice: Octavian Paler opina pentru recitirea şi reevaluarea critică a poeziei eminesciene, iar Eugen Simion rămânea cu obstinaţie cantonat în eminescologia apologetică şi encomiastică.

Tonul polemicii noastre judeţene l-a dat dl. prof. dr. Zenovie Cârlugea, membru al USR, secţia de istorie şi critică literară, care, superficial documentat, declanşează atacul în trei numere ale cotidianului Gorjeanul din luna februarie 2010. Serialul, aproape furibund, este intitulat cu vizibilă şi sinceră revoltă: De la pretinsul asasinat maiorescian la negarea şi beatificarea din zilele noastre!, cu un subtitlu, la fel de tranşant, Eminescu şi mistificările posterităţii sale. Polemistul Zenovie Cârlugea proiectează o victimizare majoră, dictată de o neînţelegere eronată a lui Horia Roman Patapievici, metamorfozat din admirator în denigrator, cum observă Eugen Velican, atribuindu-i sintagma cadavrul din debaraua literaturii române, prin răstălmăcirea nefastă din articolul lui Viorel Patrichi, Masca lui Ianus şi mentalitatea second-hand, apărut în Rost, nr.24 din februarie 2005. Urmează textul incriminatoriu semnat de Viorel Patrichi: Iată ce scria dl. Patapievici în Flacăra-Eminescu este cadavrul nostru de debara, de care trebuie să ne debarasăm dacă vrem să întrăm în Uniunea Europeană. Citatul riguros era şi sarcastic, Viorel Patrichi vizându-l pe Horia Roman Patapievici în funcţia de director al Institutului Cultural Român. Se pare că Zenovie Cârlugea nu a citit articolul lui Viorel Patrichi, nici pe cel semnat de Gheorghe Grigurcu sub titlul Eminescu ieri şi azi apărut în revista Polemika nr.173, din 5-11 februarie 2010, în care criticul intervine, elucidează şi supune unor revizuiri competente şi probe multe din inerţiile eminescologiei, de la Maiorescu până azi. Lectura acestor două articole l-ar fi determinat pe Zenovie Cârlugea să fie mai comprehensibil, mai puţin intransigent şi justiţiar cu Horia Roman Patapievici şi cu a doua victimă, minoră, cu bietul poet şi publicist militar Dumitru Grama.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta