Kultural • Scriitori cu taxă…

Animat de sincer patriotism, Vasile Alecsandri afirma cu entuziasm şi cu orgoliu naţional, pe la 1849: Românul e născut poet. Enunţul lui nu pare nici azi atât de perimat, deşi se menţin în circulaţie ironică următoarele versuri parodice: românul e născut poet/a zis-o bardul desuet/ce nerozie, măi băiete/românul e născut…burete. Celebra zicere alecsandriană s-a bucurat de o faimoasă carieră, prelungindu-şi longevitatea în peste un secol şi jumătate de ecou patriotard.

În comunism mai circula şi o altă propoziţie străbătută de naţionalism exacerbat, în virtutea căreia, în context internaţionalist, ne prezentam ca un popor harnic şi talentat. Cât de talentaţi eram noi românii, ţărani, muncitori şi pătura de intelectuali a dovedit-o cu prisosinţă aşa-zisul folclor literar nou, creat de omul anonim de tip nou, din popor, eliberat de toate servituţile, materiale şi spirituale.  Nu utilizez citate ilizibile, marcate de arhicunoscutul sociologism vulgar şi de întreg arsenalul (in)estetic aservit doctrinei politice şi morale comuniste, impus de proletcultism şi realism socialist. Scriitorii veritabili, anonimi sau cunoscuţi, nu puteau să se afirme decât în limitele ideologice care profanau şi mutilau orice spirit autentic. Cei care nu acceptau aservirea sau obedienţa ideologică erau marginalizaţi şi expuşi mediului inuman al detenţiei. În prezent, cunoaştem cu toţii, dar mai ales scriitorii, avantajele şi bucuriile eliberării cuvântului. Dacă cititul pare obstrucţionat de preocupări prea lucrative sau pragmatice, scrisul şi tipăritul, la nivel publicistic şi editorial, cunoaşte o adevărată ebuliţie. Oricine poate să devină scriitor dacă adună şi acoperă o anumită suprafaţă de hârtie cu creaţii personale, care afectează orice gen şi specie a literaturii, în sensul prea larg al termenului, frizând vulgaritatea, şi dacă dispune de bani. Se pare că, în mod paradoxal, publicistica impune o deontologie mai riguroasă şi mai exigentă. Editurile par mai accesibile, ducând la apariţii epidemice şi…epidermice, care maculează peisajul literar. Cu o taxă mai mare sau mai mică, tot omul poate să ajungă scriitor. Cred că este misiunea criticii literare, din presă şi din edituri, de a obstrucţiona şi anihila tentaţiile pline de aplomb ale unor oameni fără simţul măsurii realiste, care apar ca scriitori ai unor lucrări mediocre şi submediocre. Asemenea autori sunt victime ale iluziei şi ale maladiei autorlâcului.

În Gorj, după o statistică nicidecum aproximativă, au trăit, trăiesc, au scris şi scriu unsprezece meşteri mari care au confirmat virtuţi creative de esenţă literar-artistică. Ei au fost primiţi în rândurile membrilor USR. Este iarăşi datoria criticii să valideze sau să invalideze probitatea acestui act. Avem, tot în Gorj, şi un dicţionar cu Autori gorjeni şi cărţile lor, apărut la Editura Măiastra, graţie lui Al. Doru Şerban şi Nelu Vasile. Acest dicţionar are vreo patru sute de pagini, pline cu date despre nenumăraţi autori. Timpul va preciza şi va confirma numărul autorilor şi cărţile lor care vor rezista la examenul intransigent al contemporaneităţii şi posterităţii.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta