Kultural • Totul pentru handicapaţi

Cutumă mai veche în România, tendinţa de a sprijini handicapaţii şi de a ignora premianţii se manifestă din nou prin ordonanţa care dă posibilitatea amânării datoriilor firmelor la stat.

Concret, firmele care au început să aibă datorii la stat după 30 septembrie 2008 au dreptul să ceară de două ori amânarea datoriilor, dar nu mai mult de o dată pe an calendaristic.

Pentru că normele de aplicare a ordonanţei trebuie să fie gata până pe 15 iulie, nu intru în detalii, vreau să punctez doar două ideii.

Una dintre ele este că ordonanţa este trâmbiţată ca un ajutor pentru firmele cu probleme. Cercetând însă condiţiile în care statul creditează de fapt aceste firme, constatăm că nimic nu e pe degeaba, pentru că eşalonarea trebuie garantată la valoarea sumei datorate plus penalizările aferente, cu bunuri mobile sau imobile. Adică, în perioadă de criză, de ce n-ar da şi statul nişte credite cu dobândă, ca orice cămătar?

Cu alte cuvinte, dacă la sfârşitul perioadei de graţie datornicul nu reuşeşte să-şi achite datoria la stat, statul, ca orice creditor serios şi veros, îi ia casa, terenul sau ce a pus el gaj. Procedura ne duce cu gândul la citatul biblic care spune că „cei săraci vor sărăci mai tare iar cei bogaţi se vor îmbogăţi mai mult”.

Se încearcă astfel o selecţie naturală şi o curăţare definitivă a mediului de afaceri românesc de afafici şi impotenţi economic sub pretextul unui sprijin guvernamental civilizat, sau ordonanţa se doreşte o gură de oxigen pentru firmele cu probleme?

Prima variantă ste mult mai plauzibilă pentru că statul are mult mai mult de câştigat.

Dacă ar fi vrut cu adevărat să arate deschidere si sprijin pentru mediul de afaceri, cred că onor Guvernul ar fi trebuit să facă altfel. Să fi dat o ordonanţă în sprijinul celor care au plătit mereu la timp dările către stat, propunând ca premiu o reducere dacă plătesc în continuare la fel. Sau, să-i stimuleze pe cei care mai stau pe gânduri, prin acordarea de bonusuri şi reduceri. Asta e logica în orice economie de piaţă pentru a stimula încasările, nu total invers, aşa cum procedează guvernanţii.

Pe de altă parte, cum mă simt eu, guguştiucul care-şi plăteşte lunar şi la timp datoriile firmei către bugetul statului când văd că tot cei care au încercat mereu să fenteze statul şi să nu-şi plătească dările sunt acum sprijiniţi. Dacă n-au vrut să plătească până acum înseamnă că ori sunt escroci, deci statul încurajează escrocheria, ori incapabili, deci statul sprijină nişte handicapaţi care n-or să fie nici pe mai departe în stare de performanţă.

Ce importanţă îmi dă mie statul, firmă corectă cu dările achitate la zi? Îmi dă vreun premiu, vreo strângere de mână, vreo felicitare? Nu, îmi sugerează că se poate şi altfel...

Cum susţine statul român şi cum premiază performanţa şi excelenţa? Se vede! De aceea valorile acestei ţări aleg să profeseze în alte părţi şi să-şi pună expertiza în folosul altor ţări care ştiu că un om capabil este aducător de profit.

În România, conducătorii au preferat să se înconjoare de nulităţi şi de tâmpiţi. Pentru că ăştia pot fi manipulaţi.

Ovidiu POPESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta