Opinie • A mai rămas vreo speranţă sau facem o revoluţie?

Meseria e brăţară de aur în România. Desigur, până când vine cineva şi ţi-o fură. În România, românul nu îşi taie singur creanga de sub picioare. În 20 de ani de capitalism românii au învăţat că e civilizat să organizezi o licitaţie, să selectezi o firmă care să îţi taie, pe bani grei, creanga de sub picioare. Nu are rost să crăpi, aşa, banal, fără să fie şi un pic de spectacol sofisticat şi capitalist în toată afacerea.

Vorba “Să moară şi capra vecinului” e valabilă în România, dar cu extensia “Să moară vecinul, ca să îi iau eu capra”, dacă se poate. Şi mai e şi vorba “Rău cu rău, dar mai rău fără rău”. Proverbul acesta e inspirat din filosofia germană de viaţă, însă a fost adaptat la meleagurile mioritice. Trebuie să ne fie un pic rău pentru a ajunge la bine. Problema este că de 21 de ani răul acesta mic s-a generalizat şi retrospectiv privind lucrurile s-a plecat de la o stare de bine, adică de la libertate, de la datorii externe zero şi s-a ajuns într-un soi de sclavie pseudocapitalistă şi la datorii cât cuprinde. Trebuie să plătim cu ceva avioanele expirate ale americanilor. O fi achitate cu bani de la FMI şi BM sau o fi vorba de alţi bani şi de altă distracţie? Povestea cu avioanele expirate ale americanilor are legătură cu un alt proverb românesc, devenit celebru după 1989, mai ales. A fost pus în operă în special de către foarte mulţii şefi ai ministerului transporturilor. “Suntem prea săraci să ne cumpărăm lucruri ieftine”. Sigur că nu se prea potriveşte cu avioanele F16 expirate, dar pe lângă cele expirate o să cumpărăm şi câteva noi. La cum arată drumurile din România nu e de mirare că viitorul în transporturi e cel aerian. Să ne ferească Domnul să avem de-a face cu o invazie extraterestră, că o să li se împotmolească alienilor ozeneurile în autostrada construită de Bechtel. Apropo, suntem prea săraci să nu construim cele mai scumpe autostrăzi din lume, iar realitatea demonstrează cu vârf şi îndesat acest lucru. Problema  e din nou că le tot construim şi nu le mai terminăm. Şi nu numai drumuri scumpe, ci şi piscine din plastic, patinoare din plastic şi alte construcţii care în alte ţări costă şi de 5 ori mai puţin. Apropo de costuri şi de taxe. Din taxele conducătorilor auto, celebra taxă de drum introdusă de un fost ministru al transporturilor, ajuns între timp preşedinte, au fost realizate “investiţii” care au rămas în memoria colectivă, adică panourile cu inscripţia “Aici sunt banii dumneavoastră”. Nu a avut nimeni curiozitatea să sape şi să vadă ce se află sub pământul unde au fost montate cu ani în urmă panourile respective. Cu siguranţă că nu era nimeni nebun să îngroape banii din taxe în pământ. Poate descoperea careva vreun tezaur de-al dacilor liberi. Mai este în istoria recentă a poporului român şi povestea cu americanii care stau să vină şi nu mai ajung. Dar nici noi nu putem să ajungem la ei, deşi le cumpărăm tablele cu aripi. Merita şi poporul român, după atâtea sacrificii cu plata avioanelor F16, să circule fără vize în SUA. La câţi şomeri sunt în ţară nu se înghesuiau prea mulţi să treacă Atlanticul înot. Dar românii sunt prea săraci să nu cheltuie nişte bani şi cu obţinerea vizei. Proverbul e de partea lor. Românii sunt prea săraci să nu pună impozit şi pe apa de ploaie. Serios, impozitul pe apa de ploaie există şi este plătit de nişte români fraieri dintr-o localitate a patriei noastre capitaliste. Dilema acestora e fără rezolvare: să se roage să nu plouă, să nu plătească taxa pe apa de ploaie sau să se roage să plouă, să se facă prunele? Da, dar şi dacă se fac prunele de ţuică, ce te faci apoi cu scutul antirachetă ud?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta