Opinie • Administraţie publică, plecată în concediu electoral - reveniţi după 22 noiembrie!!!

Mai sunt câteva săptămâni din campania electorală şi parcă nici nu a început. Cel mai mult pătimesc cititorii de presă sau reviste sau alte publicaţii unde, printre fotografiile cu dudui dezbrăcate, mai apar şi cuvinte. Sigur că o imagine face cât o mie de cuvinte, după cum spun cercetătorii, dar şi un mic şi o bere face cât un vot, ar spune politicienii. Şi ce nu fac politicienii pentru a avea succes în campania electorală.

În mod paradoxal, pentru unii politicieni angajaţi în administraţie, abia atunci începe activitatea adevărată şi munca de teren. Pentru a nu avea probleme cu adversarii politicii, funcţionarii publici şi alţi angajaţi din administraţie şi alte sectoare de stat angrenaţi în politică îşi mai iau din când în când câte un mic concediu de campanie electorală. Concediul în campania electorală este numit impropriu concediu, întrucât sunt de fapt 30 de zile de muncă la lipit de afişe, la strâns de bani, la împărţit pomeni electorale, la cumpărat găleţi, saci cu făină, grâu sau porumb. Unii mai cu muşchi sunt folosiţi la legarea bannerelor de stâlpi. Alţii, mai forţoşti, sunt trimişi “în prima linie” să se ia de gât cu adversarii lipitori de afişe.

Ce nu ar face un funcţionar public sau un angajat la stat angrenat politic pentru a nu rămâne fără locul de muncă pentru care a frecat timp de 12 ani podeaua partidului şi poate va mai avea de frecat până să avanseze în funcţie sau să îşi găsească ceva mai bun, prin grija Partidului?! Probabil că nu mai există primărie, unde să nu fie politizat în proporţii semnificative aparatul de lucru al primarului. Vrei un post la primărie şi eşti apolitic? Rezişti nouă luni, un an, după care şeful sau primarul începe să te sune, să faci şi munca de după serviciu. Când nu este campanie electorală, funcţionarul munceşte “în plus” pentru a acoperi şi activitatea colegilor săi de birou care sunt rudă cu primarul: nepotul, nepoata, verişorul sora cumnatei şi alţii. Fiind nepoţi ar fi chiar grav să se “degradeze” şi să mai presteze o activitate. Dacă este nou-venit în aparatul primăriei, de exemplu, sau al unui serviciu sau direcţii şi nu este rudă cu primarul, deşi e foarte greu, proaspătul angajat este repede angrenat în activităţi în folosul şefului direct: cumpărături, achitări de facturi, munci prin gospodărie şi altele. Uite, aşa, mai ales pe la ţară, angajatul şi familia acestuia nu prea au sărbători şi zile libere, mai ales dacă şeful sau primarul are de săpat la vie sau la cules de porumb sau i-au venit nişte neamuri în vizită şi cineva trebuie să le ducă la gară. Încet-încet, angajatul se trezeşte că participă la şedinţele de partid ale şefului şi, când gluma se îngroaşă pentru că nu a semnat adeziunea, şeful îi spune „pe şleau“ că dacă nu are activitate la partid sunt alţii dornici de muncă. Că doar ţara e plină de tineri absolvenţi, unii cu ani grei în spate de lipit afişe, fără să primească încă un loc de muncă. În felul acesta, munca în administraţie este indisolubil legată de orice campanie electorală. Chiar indispensabilă. Probabil că funcţionarul ajunge să şi creadă în activitatea de partid, începe să înveţe statutul partidului şi să se implice în toate campaniile electorale. Treaba un pic mai grea este când şeful îşi schimbă culoarea politică sau culoarea politică îl schimbă pe şef.

Dar ce nu face funcţionarul pentru a-şi păstra locul de muncă? Ce mai contează un afiş electoral lipit în plus, chiar dacă pentru alt partid. Important e ca angajatul să ajungă la momentul în care presimte schimbarea şefului şi poate astfel să îşi schimbe din timp trăirile politice. Ce nu face concediul în campania electorală? Abia în concediu adevăratul salariat la stat arată cât de mult îşi iubeşte meseria şi cât de mult poate să muncească în 30 de zile pentru a putea face carieră.

Ce simplu era înainte, cu un singur partid. Parcă se făcea mai uşor carieră în administraţie. Se săpa mai profesionist la cariera asta.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta