Opinie • Alegeri pentru Nuţi

După Elena Lupescu şi Elena Ceaușescu, încă o Elenă se-nghesuie să lungească lista Elenelor nefaste pentru români! Se pare că Elena este un nume care, de-a lungul istoriei, a fost acompaniat cu războaiele, aşa că – de ce n-ar fi valabil acest lucru şi astăzi, prin Românica?

Mirare mare cuprinsu-m-a duminică, aflând că pedeliştii, contrar aşteptărilor – întrucât tot românul opinează că dacă portocaliu zice, fugăritor după funcţii zice… –, nu s-au înghesuit „la colivă” pentru alegerea funcţiei de preşedinte al organizaţiei de Bucureşti. Cu o singură excepţie: planturoasa blondă urmaşă a lui Traian, „a lui Traian Băsescu”, ca să o citez cu acurateţe pe antepomenita. Sau, poate că ar fi mai bine să scriu: „antenemaipomenita”, urmaşă a „fiinţei extraordinare”, dacă ar fi să citez şi din nişte pancarte de mitingişti…

Bun! Numai că, pe lângă mirare, a venit, nu cu mult după primul simţământ, o îngrijorare care cred că i-ar fi cuprins şi pe evrei în expansiunea furtunoasă a celui de-Al Treilea Reich. Căci de multă vreme nişte urechi nu cred să fi auzit nişte exprimări gen: „Bucureştiul pentru turişti” – cu alte cuvinte pentru oricine e turist, nu o capitală pentru bucureşteni şi pentru români, bineînţeles cu preţuri pentru buzunarele turiştilor, nu ale bucureştenilor –, ori campania furibundă dusă de blonda monocandidată împotriva doctorului Sorin Oprescu, sau că îşi doreşte să scape România de PSD! Se poate spune că e de înţeles o astfel de radicalizare a limbajului: „Eh, e a mică în campanie!”… NU, nu este de înţeles o astfel de radicalizare pentru o persoană publică, şi ar trebui chiar să fie interzisă prin lege o astfel de manifestare a unui om care se doreşte cât mai în fruntea bucatelor politicii româneşti! Şi NU, nu este de acceptat o astfel de persoană care pune problemele în acest fel, pentru că, în momentul în care vii cu o astfel de mobilizare şi o asemenea ferocitate de limbaj, care nu este altceva decât o devoalare a modului în care gândeşti, până a pune mâna pe pistol mai este doar un pas mărunt! Ne dorim asta, oare? Oare nu am învăţat nimic de la Garda de Fier, care a început cu baluri şi marşuri în acompaniamente de acordeon şi a ajuns la asasinate – ca să amintesc aici doar pe cele ale lui Nicolae Iorga şi Armand Călinescu? Partid care a început cu un limbaj de un radicalism extrem şi a continuat cu exterminarea vârfurilor societăţii româneşti şi a unui partid – fie el şi P.C.R.? Ca, ulterior, să ofere „muniţie” P.C.R.-ului („craca” stalinistă), la venirea la putere, pentru a-şi afişa revanşardismul? Căci cu cine poate fi asemănat, în acest caz, Armand Călinescu decât cu Sorin Oprescu, în descrierea Elenei Udrea? Cu cine poate fi asemănat în acest caz P.C.R.-ul decât cu P.S.D.-ul? Nu mă refer aici la faptul că ambele sunt partide cu aceeaşi orientare – de stânga, ci la faptul că o specialistă în modă, fard şi „public relations” îşi doreşte aneantizarea unui partid democratic, principalul partid de opoziţie din România! Şi asta o spune una dintre cele mai proeminente eminenţe cenuşii a unui partid care promovează genocidul dar se autointitulează DEMOCRAT!!! Adică PLIN DE DEMOCRAŢIE! Democraţie care înseamnă, pentru orice om normal şi cu proprietatea cuvintelor, în primul rând, TOLERANŢĂ! Interesant sortiment de toleranţă are exponenta de vază a portocaliilor! Şi încă nu s-a grăbit nimeni din corul guvernamental să dezavueze contradicţia dintre democraţia din denumirea partidului şi antidemocraţia feroce afişată de prea mulţi, din păcate, dintre cei ce se lăfăie la vârfurile portocalii! Iată aşa se demonstrează încă o dată că actualii guvernanţi au alcătuit o altă monstruoasă coaliţie! O coaliţie antiromânească, o coaliţie care se răzbună schingiuind poporul român pentru că i-a adus la conducerea ţării!

Ce nu reuşeşte să priceapă blondina vuvuzelă a Cotrocenilor e că, momentul în care va apărea în faţa bucureştenilor solicitându-le votul cu Vuitonu-n mâini (asta e: nu poartă pălărie, aşa că o înlocuieşte şi ea cu ce are…), va fi momentul anticipat de către Costache Negruzzi, în nuvela Alexandru Lăpuşneanu: „Ai să dai sama, doamnă!”. Şi va trebui să dea socoteală oamenilor şi pentru dungile pe asfalt aducătoare de multe milioane de euro, şi pentru frunzuliţa de un milion de euro, atâtea şi atâtea afaceri în care perdantul a fost românul de rând iar câştigător a fost ministrul Turismului, sau ministrul Dezvoltării, sau bărbatu-său, sau P.D.L.-ul, sau Cotroceniul sau… ORICINE, numai POPORUL – NU! Sau când o fi la alegeri, se reactivează iar minerii, mogulii, sarea, marea…?

Ce m-a oripilat însă cel mai tare au fost ceea ce emitenţii lor considerau că sunt gesturi normale de curtoazie: osanalele împinse până la limita greţii şi absurdului! Credeam că nu mai e posibil ca să auzi, la 21 de ani după împuşcarea Ceauşeştilor, că soarele iarăşi răsare de la Bucureşti şi că „de aici se dă ora exactă” (Boc dixit!), ori că, extrem de democratic (probabil pentru juisarea fericită a Partidului Popular European…), Ioan Oltean îşi doreşte ca să dea Dumnezeu să fie întotdeauna P. D. L.-ul la guvernare! Onctuozitate împinsă până la refuz, lipsă de vertebre îngrijorătoare chiar şi la moluşte dar normală pentru nişte indivizi care, atunci când ies pe micile ecrane, muşcă lanţul, scaunul, camerele de luat vederi, beregăţile colegilor de emisiune şi moderatorilor incomozi…

În ziua de duminică, 21 noiembrie 2010, dezgustul cetăţeanului de rând pentru şederea portocaliilor la guvernare a făcut un mare pas înainte. În ochii românilor, din păcate pentru ea, Nuţi ot Pleşcoi a candidat singură şi-a ieşit pe locul doişpe! Vă rog să mă scuzaţi, dar mă duc până la magazin: duminică mi-am diminuat serios stocul de lămâi...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta