Opinie • Alexandru Calotescu-Neicu

Născut în Turcenii de Jos, în familia lui „boier Costică”, viitorul epigramist a trăit toată viaţa în Gorj, la conacul boieresc de la Broşteni, fiind considerat cel mai mare moşier de pe Jiul de mijloc. După cursuri primare urmate la Craiova şi cursuri secundare la Turnu-Severin şi în capitala Olteniei, se dedică agriculturii, respectând datinile vechilor boieri – de a sta tot timpul la moşie – şi ocupându-se cu literatura în orele libere.

Din conacul său, trimitea proză scurtă şi epigrame la mai multe publicaţii: „Arhivele Olteniei”; „Ramuri”; „Cele trei broşuri” (Oradea); „Tribuna” (Arad); „Neamul românesc”; „Viaţa literară”; „Scrisul românesc” etc. O parte din preocupările sale au văzut lumina tiparului în ziarul „Gorjanul”.

Intelectual poliglot şi dotat cu un ascuţit spirit critic, Calotescu-Neicu şi-a făcut prieteni printre oamenii valoroşi ai timpului precum: Nicolae Iorga, Simion Mehedinţi, Ion Dongorozi (împreună cu care a şi redactat revista „Vatra”, apărută la Craiova), care s-au bucurat de ospitalitatea moşierului de la Broşteni.

Spectator şi colaborator devotat al Teatrului Naţional din Craiova, epigramistul gorjean şi-a lărgit sfera relaţiilor de prietenie prin amiciţia cu mari actori ai scenei craiovene pe care-i aducea în satul său să interpreteze, în mod gratuit, în faţa sătenilor, o serie de piese de teatru celebre.

Atras de creaţia literară încă din tinereţe, debutează în 1914 cu lucrarea „Crucea dragostei – culegere de schiţe şi povestiri”. Activitatea de epigramist se concretizează în 1930 prin publicarea, la Editura „Cartea Românească”, a volumului „Epigrame”, bine primit de public şi de presă. Încurajat de acest succes, trei ani mai târziu în colaborare cu tânărul literat N. Crevedia, redactor al ziarului „Calendarul”, Al. Calotescu-Neicu publică, în aceeaşi editură, cartea „Antologia Epigramei Româneşti”, epuizată în numai două luni de la apariţia pe piaţă. Cererea mare, formulată de iubitorii genului, îi determină pe autori şi pe editori să scoată la numai un an, o nouă ediţie a lucrării în care sunt prezentaţi cei mai de seamă epigramişti români din acea vreme: Antioh Cantemir, Al. Macedonski, A.C. Cuza, Giordano, M. Mihăiescu, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, I. Ionescu-Quintus, Vasile Bogdan, Al. O. Teodorescu. În carte, fiecare epigramist este prezent cu cele mai semnificative creaţii. Prin această antologie, Al. Calotescu-Neicu intră în rândurile celor mai valoroşi scriitori din Oltenia şi chiar din ţară, numele său devenind tot mai cunoscut şi mai apreciat. În planul recunoaşterii concrete, epigramistul se bucură de preţuirea confraţilor reuniţi în „Societatea Scriitorilor Olteni”, care-l aleg în comitetul de conducere al acestei asociaţii profesionale.

Al. Calotescu-Neicu s-a remarcat şi ca un priceput gospodar, preocupat de rentabilizarea culturilor de cereale, legume şi alte plante şi menţinând relaţii normale cu ţăranii pe care-i sprijinea cu bani, la nevoie, dar îi şi pedepsea pentru comportamente ce vizau atacul proprietăţii ori distrugeri.

După cel de-al doilea război mondial, şi-a continuat în condiţii dificile activitatea literară, editând lucrările „Caiet cu epigrame” (1940), „Alte vremuri, altă lume” (1941) şi „Drept la ţintă” în care se pronunţa împotriva ororilor săvârşite de legionari în perioada cât s-au aflat la putere.

În martie 1949, suportă rigorile exproprierii marilor moşieri, fiind ridicat de la domiciliu, împreună cu familia, arestat, întemniţat şi obligat să trăiască departe de conacul său din Gorj.

În zilele noastre, memoria şi activitatea epigramistului sunt cinstite şi evidenţiate prin organizarea unui festival anual interjudeţean, ajuns la a XVI-a ediţie în anul 2008, prilej de resuscitare a interesului pentru umor şi de reunire a specialiştilor genului.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta