Opinie • Apocalipsa după Boc

Eşecul moţiunii de cenzură îndreptată împotriva diminuării pensiilor şi salariilor i-a transformat pe unii dintre români în armăsari furioşi, gata să muşte din zăbală, după ce timp de şase ani au zâmbit îngăduitori la toate şotiile lui Traian Băsescu. Trăim într-o ţară în care doar natura mai este fascinantă şi singura  care ne mai emoţionează. Pentru populaţia acestei ţari  nu se poate găsi însă un epitet convingător.  Scenariul social de care avem parte în aceste zile este ciudat şi neverosimil, creând impresia că nu trăim într-o lume adevărată, ci mai degrabă într-una paralelă, dominată de absurd. Este greu de prevăzut la această oră, cum va reacţiona populaţia atunci când diminuarea va avea efectul unei lovituri de bici. Usturimea loviturii va fi probabil cea care îi va scoate pe români din starea de somnolenţă şi de resemnare neputincioasă. Vor urma proteste sociale violente şi manifestaţii stradale organizate de toate categoriile sociale, care în final vor conduce la căderea actualului guvern, compromis definitiv. Plecarea şleahtei lui Boc nu va rezolva situaţia în care se vor zbate săracii României. Pentru că,  în vârful piramidei se va afla tot actualul preşedinte, care nu îl va mai numi pe Boc pentru al cincilea mandat, dar va numi un altul, după chipul şi asemănarea acestuia. Puţini dintre români îşi dau acum seama cât de gravă este situaţia şi în ce nisipuri mişcătoare perfide a intrat existenţa socială. Se vorbeşte din ce în ce mai mult despre lipsa de medicamente pentru bolile bătrâneţii şi despre teama de moarte  apărută în străfundul sufletelor celor de vârsta a treia. Înspăimântător este gândul că acest colaps al statului, clamat de Guvernul Boc, ar fi putut chiar să fie adevărat şi într-adevăr să nu mai fi existat o altă soluţie. Se afirmă în mediul public că în acest secol este necesar să fim pregătiţi pentru orice tip de provocare, pentru a putea să depăşim unele posibile momente dramatice. La limita înţelegerii umane se poate admite drept o fatalitate căderea pe pământ a unui imens meteorit, sau producerea unui cutremur de gradul 8 cu epicentrul în Vrancea. A admite că vei muri de foame, de frig sau din lipsa de medicamente, în propria ta ţară  la începutul celui de-al treilea mileniu din istoria omenirii, este peste puterea de înţelegere a firii umane. Vom asista în această iarnă la producerea unor accidente în existenţa multora dintre semenii noştri. În faţa inevitabilului orice filozofie a vieţii devine inutilă. Nu va mai conta decât instinctul de conservare şi găsirea unei modalităţi de supravieţuire. Nici chiar Boc şi Băsescu nu vor mai fi înjuraţi, pentru că nu acest lucru va mai conta. Va fi înjurată vârtos, cu gura plină, doar soarta, pentru că a fost atât de parşivă. Statul se va dilua până la statutul de paiaţă reprezentativă, iar dezordinea şi arbitrariul se vor impune în  locul instituţiilor acestuia.  Mulţi dintre români vor avea parte de o moarte civilă, neonorabilă şi mizerabilă. Nu vor exista nici măcar destui funcţionari guvernamentali care să facă o statistică despre soarta naţiunii în colaps.  Cei care vor supravieţui, se pare că vor fi în sfârşit români deşteptaţi şi nu vor mai avea nevoie de moţiuni de cenzură pentru a-şi salva salariile şi pensiile.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta