Opinie • Balanţa autodistrugerii la români

Concepţia societăţii românești despre rău gravitează în jurul acţiunilor violente, distructive, dar lipsa de acţiune poate fi şi ea o formă de rău, atunci când este nevoie de ajutor, de dezacord, de nesupunere sau de avertizare.

Una dintre cel mai puţin recunoscute contribuţii la rău trece dincolo de protagoniştii răului, ajungând la corul tăcut care priveşte, dar nu vede, care aude, dar nu ascultă. Realitatea este că de-a lungul istoriei a existat inacţiune din partea celor care ar fi putut acţiona, indiferenţă din partea celor care ar fi trebuit să știe mai bine, tăcere a justiţiei atunci când glasul acesteia conta ce mai mult; toate acestea au făcut posibil triumful răului. Acelaşi lucru îl exprima şi Martin Luther King Jr., ale cărui acţiuni au inspirat implicarea altora în lupta pentru drepturile omului: „trebuie să învăţăm că a accepta pasiv un sistem nedrept înseamnă să cooperăm cu el şi astfel să devenim participanţi la acest rău”. (M. L. King, Strenght to love)

Întotdeauna cei care urmăresc schimbări pozitive în societate constituie o minoritate, însă puterea celor mai mulţi poate fi scurtcircuitată de persuasiunea acestei minorităţi pasionate. Un individ este angajat întotdeauna într-un dublu schimb cu societatea – adaptându-se la normele, rolurile şi prescripţiile impuse de statu-quo, dar şi acţionând asupra societăţii pentru a remodela aceste norme. Conflictul dintre viziunea mediocră a majorităţii şi perspectivă „disidenţilor” este o precondiţie esenţială a schimbării sociale pozitive.

Drama prin care trece România se datorează nu atât faptului că minoritatea este prea minoritară, ci lipsei de determinare şi de unitate necesare pentru a acţiona asupra unei majorităţi ignoranţe. O minoritate debusolată şi fără viziune este la fel e nocivă precum o majoritate solidă şi fără ezitări. Fiindcă efectele sunt aceleaşi, ceea ce poate ilustra o balanţă a autodistrugerii lente şi sigure!

Sunt suficiente cazuri în istorie care au atestat faptul că nu revoluţiile produc transformări de substanţă, ci acţiunea coerentă, civică, non-violentă dar şi creativă a unei minorităţi. Iisus Hristos, Gandhi, Martin Luther King sunt doar câteva exemple sugestive cu privire la modul inteligent prin care un sistem poate fi învins şi o societate poate fi remodelată. Aceasta ţine de atitudine şi nu de complexitatea arsenalului. Şi se construieşte în timp, având perspectiva viitorului şi nu degringolada prezentului…

Răul care persistă printre noi trebuie să fie înfruntat şi în cele din urmă învins de binele unei minorităţi diferenţiate substanţial de o majoritate ingrată. Acest paradox existenţial nu ţine de un concept abstract, ci de acţiune, însă aşa cum ne aminteşte poetul rus Alexandr Soljeniţîn: „graniţa dintre bine şi rău se află în centrul inimii fiecărui om. Şi cine vrea să distrugă o bucată din propria-i inimă?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta