Opinie • Baroniada…

Politicienii, tagmă declasată moral, au ca numitor comun penuria de scrupule în bătălia ignobilă a parvenirii

În titlu, avem un derivat ironic, eroi-comico-satiric, care denumeşte un fenomen discutabil, manifestat şi în lumea gorjenească, în mai toate părţile componente ale acesteia, cu extindere rapace şi oneroasă în politică, economie, învăţământ şi cultură, în artă şi literatură, în sport, domeniu în care fotbalul panduresc nu face excepţie. Am simţit cu toţii ce mai panduriadă am tras în ediţia precedentă a campionatului. Bine că a venit la Târgu Jiu antrenorul Sorin Cârţu şi ne-a scos, miraculos, din obsesia retrogradării: locul 10, nota 10 pentru fostul talentat fotbalist craiovean. În compania unor echipe străine, în Turcia şi Austria, ne-am remarcat cu rezultate de bun augur pentru viitorul campionat, sporind în felul acesta iluziile şi emoţiile fanilor panduraşi.

Baroniada din regnul faunei politice este aproape cunoscută şi analizată cu spirit critic de specialişti. Publicistica are şi ea rolul şi aportul ei în a prezenta în imagini, mai mult sau mai puţin verosimile, adevărul alarmant din viaţa noastră cea de toate zilele! Politicienii ştiu, probabil zicala aluzivă, adaptată la condiţia jurnaliştilor: dacă nu-i laşi să moară, nu te lasă să trăieşti. Cei mai mulţi oameni politici de la noi s-au recrutat din detaşamentul comunist de odinioară. Ei au ieşit în faţă şi s-au înfipt cu insolenţă în funcţii lucrative din ierarhia politică, s-au insinuat tenace şi insidios în cele economice, cunoscând şi ascensiunea de-a dreptul fantastică pe trepte dubios universitare. Excepţiile confirmă şi consolidează regula! Cred mai mult în doctoratele obţinute onest de profesorii din învăţământul preuniversitar, decât în cele, mai mult sau mai puţin probe, şi cu probe, ale politicienilor universitari. Demagogia lor politică funcţionează diabolic şi trădează adeseori precaritatea instruirii şi educaţiei universitare. Acest soi de demagogie cameleonică devine tot mai execrabilă, cu cât ne apropiem de alegerile prezidenţiale din această toamnă.

De unde provin baronii?

Politicienii, tagmă declasată moral, au ca numitor comun penuria de scrupule în bătălia ignobilă a parvenirii. Specimenele de baroni actuali au urmat o linie valorică descendentă, în plan politic, economic, cultural şi universitar. Sensurile peiorative, valenţele semantice depreciative sunt predominante faţă de cele originare ale substantivului baron, care, laolaltă cu altele patru (baronat, baroneasă, baronet şi baronie) şi cu adjectivul baronial formează o familie lexicală în MDN (Marele Dicţionar de Neologisme). Aşadar, baronii provin din teritoriul politicii, învăţământului universitar şi al culturii instituţionalizate de azi.

Detractorii de ieri, zelatorii de azi

Aparent eterogenă, fauna politică din România postdecembristă este, esenţialmente, omogenă prin alianţă inconştientă şi iresponsabilă în rău! Avem şi exemplare paradoxale: baroni care au abandonat militantismul ateist de sorginte comunistă şi s-au situat, după Revoluţie, pe o poziţie ipocrită de apărare a valorilor spirituale şi morale date de învăţătura religioasă. Avem şi baroni literari care au încercat, sub comunism, să demoleze valorile autentice, răsturnând scara veritabilă a ierarhiilor şi ierarhizărilor, cocoţându-se pe meterezele absurde ale materialismului dialectic şi istoric, chipurile antiburgheze, săvârşind astfel un masacru sau un genocid cultural, după o sintagmă lansată de regretatul Marius Tupan în revista sa, Luceafărul. Asemenea atitudini anticulturale şi antiartistice au o anumită recrudescenţă până în zilele noastre. Dar, vorba ceea: detractorii de ieri, zelatorii de azi şi de… mâine! Baronii culturali sunt susţinuţi cu perseverenţă de baronii politici. Ei sunt obedienţi, ca profitori, faţă de baronii politici. Cât de actual rămâne Eminescu în satire şi pamflete, stigmatizând servilismul unor poetaştri, servilism dictat de interese meschine şi de relaţii umilitoare cu cei puternici! Avem şi noi gorjenii noştri, moderatori redutabili, insensibili la diatriba eminesciană şi capabili doar de o critică edulcorat-encomiastică!

Ion TRANCĂU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta