Opinie • Bunul simţ - Monedă de schimb între politicieni şi poporul român!

După ce şi-au epuizat toate argumentele, politicienii români apelează la cel care le lipseşte cu desăvârşire, bunul simţ. Acesta a devenit un mijloc de dispută între politicieni precum, Traian Băsescu şi Crin Antonescu, ambii încercând să folosească bunul simţ pe post de slogan electoral. Demagogie mai mare, nici că se putea.

Fără îndoială, trebuie să recuperăm tradiţia bunului simţ românesc. Trebuie să dovedim că ne merităm locul printre ţările democratice şi civilizate ale Europei. Nu putem fi mereu nişte ciocli, primitivi şi lipsiţi de orice legătură cu normele civilizate ale bunului simţ şi de aceea nu înţelegem ce legătură are acesta cu politica dâmboviţeană, cu politicienii românii hârsiţi în tot felul de lucruri lipsite de substanţă morală?! De 20 de ani pe scena publică românească defilează numeroşi ipochimeni, care mai de care mai dornic parcă să-şi etaleze nesimţirea. În tot acest răstimp am trăit într-o ţară a cefelor late, a burţilor revărsate peste centură, a hoţilor, a bandiţilor, a cumetriilor fără limită, a curvelor şi nespălaţilor îmbrăcaţi în costume Armani, a traseiştilor şi pungaşilor, a şcolilor în care se fac adevărate cursuri de nesimţire, începând de la elevi şi până la unii profesori, a universităţilor în care se confecţionează pe bandă rulantă imbecili cu diplomă. Trăim într-o Românie ale cărei răni sunt extrem de dureroase şi pentru care nu avem încă leacul necesar vindecării. Iresponsabilitatea clasei politice, a politicienilor români, dorinţa lor de a se îmbogăţi fără măsură şi prin orice mijloace, starea de ignoranţă a multor semeni ai noştri, lipsa unor norme care să fie respectate şi care să regleze traiul comun au făcut din România o ţară în care convieţuieşti greu, în care lipsa de respect a devenit lege pentru tot felul de paraziţi sociali. Tocmai de aceea e necesară o renaştere spirituală pentru a ne putea recupera bunul simţ, natural, firesc, profund, chestiune ce ţine în ultimă instanţă de fondul nostru sufletesc ancestral. Ne-am săturat, nu-i aşa, de cetele de golani ce mişună pe străzi. De şoferii care nu respectă nici o regulă de circulaţie, de vecini care ţipă zi şi noapte, de maneliştii care-şi ascultă muzica preferată cu difuzoarele date la maxim. Ne-am săturat de funcţionarii plictisiţi care în loc să lucreze în folosul public al cetăţeanului, mai degrabă îl ignoră. De autorităţile care promit şi nu se ţin de cuvânt. De discursurile sforăitoare ale politicienilor. De pieţarii care-ţi vând marfă de contrabandă. De produsele contrafăcute din magazinele alimentare. Ne-am săturat de drumurile cu gropi, de promisiunile deşarte. De lipsa de medicamente din spitale, de mizeria din locurile publice. De atitudinea părtinitoare a elitelor. Ne-am săturat, în general, de toate relele ce bântuie societatea românească fără ca nimeni să nu fie preocupat de îndreptarea lor. O Românie a bunului simţ e de dorit în locul uneia sugrumată de o clasă politică iresponsabilă, însă, acea ţară nu este nici ţara lui Băsescu şi nici a altui politician român din cei care astăzi defilează pe sena noastră politică. Toţi dintre cei văzuţi mereu pe ecranul televizoarelor au un singur scop, invocarea bunului simţ ca soluţie salvatoare pentru viitorul lor politic. Cum să-l crezi pe Băsescu că-şi doreşte o Românie a bunului simţ atâta timp cât el a creat numeroase scandaluri politice cu consecinţe grave asupra derulării procesului democratic românesc. Toate combinaţiile politice pe care le-a încercat au eşuat dramatic. A creat instabilitate şi incertitudine în rândul cetăţenilor. Apoi s-a folosit de toate mijloacele pentru a convinge poporul de bunele sale intenţii, apărându-şi cu străşnicie partidul şi apropiaţii. Sau cum să-l crezi pe Crin Antonescu, când acesta a acceptat foşti comunişti şi securişti în partidul construit pe sacrificiul atâtor generaţii de liberali! Bunul simţ în înţelesul dat de aceşti politicieni este parte a unor interese particulare şi de grup, el nu are nimic a face cu tradiţia, cu filosofia de viaţă a poporului român. De aceea mă îndoiesc că o campanie electorală având un asemenea slogan ar avea un câştig de cauză. Orice om de bună credinţă din această ţară nu mai crede în vorbele politicienilor. Nu mai are încredere în promisiunile lor. Cred că ar fi de bun simţ ca aceşti oameni politici să nu-şi mai bată joc de problemele reale ale românilor. Ar fi de bun simţ ca ei să facă lumină acolo unde au semănat întuneric. Să nu mai învrăjbească poporul. Să nu mai asmută asupra lui toate mizeriile pe care le promovează ca pe reguli de convieţuire paşnică. Despre ce fel de bun simţ pot să ne vorbească politicienii noştri când, iată, au aruncat ţara într-o criză politică. Când lupta pentru formarea unui guvern se reduce doar la câte procente îşi mai trec în cont candidaţi pentru funcţia de preşedinte. Între timp, românii îşi fac griji pentru veniturile lor, pentru scumpirile care vor apărea la gaze sau la produsele de bază. Ce fel de bun simţ au politicienii atunci când invocă lipsa de comunicare cu forurile internaţionale. Ei bine, nici unul. Lupta politică implică mijloace ce nu au nimic de a face cu bunul simţ. De fapt, bunul simţ în viziunea politicienilor români înseamnă cum să fure mai mult, cum să înşele mai mult încrederea electoratului, cum să-şi ascundă defectele, cum să se prevaleze de morală tocmai acolo unde mizeria tinde şi iasă în stradă. Cu cât ne apropiem mai mult de ziua alegerilor prezidenţiale cu atât tensiunea creşte în viaţa noastră publică, iar bunul simţ este trimis din nou în istorie. Pe străzi, în casele oamenilor, în parlament, oriunde apar, candidaţii îşi etalează discursul găunos, şmecherit. Aruncă cu noroi în adversari, în principii, în democraţie, în bunul simţ. Pentru noi acest fapt înseamnă decadenţă, pentru ei, un mijloc de schimb cu poporul român!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta