Opinie • Campania parodierii sentimentelor naţionale

Mărturisesc că nu mă aşteptam nici de această dată ca românii să dea dovadă de mai multă înţelegere, solidaritate şi dragoste de ziua naţională. Desfăşurată sub semnul unor tensiuni politice generate de alegerile pentru cel de-al doilea tur de scrutin al prezidenţialelor, cei care s-au ocupat de organizarea manifestărilor dedicate sărbătoririi Zilei Naţionale a României au lăsat să se vadă aceeaşi dezbinare, aceleaşi tare care ne marchează de 20 de ani încoace.

De o parte oamenii lui Traian Băsescu, de cealaltă, oamenii lui Iliescu, Geoană şi Antonescu. În tot acest vacarm am putut asculta discursuri sforăitoare, mimate patriodard, înţepături veninoase, parodierea sentimentelor naţionale. Cu asta s-au ocupat oamenii noştri politici de ziua naţională. Şi-au continuat fără nici o piedică campania de minţire a românilor, de înfierare a adversarilor politici, de manipulare ordinară a opiniei publice. Sau încheiat pact-uri, sau făcut promisiuni, s-a vorbit despre o Românie unificată în care forţele politice aşa zis responsabile şi-au dat mâna pentru scoaterea ţării din criză şi pentru a oferi bunăstare românilor. Cuvinte goale în spatele cărora se ascunde multă perfidie. Cuvinte grele în spatele cărora se ascunde multă ură. Reconcilierea naţională a fost traficată cu infatuare de unii lideri politici care cu greu îşi pot masca mediocritatea. Toată această parodie nu aduce nimic nou. Ea este doar legătura dintre aceste forţe politice care doresc puterea nu pentru binele poporului, ci pentru camarila de partid. Nu a fost niciodată altfel. Nu va fi nici acum.

Despre posibile eşecuri

În România, alianţele politice au eşuat lamentabil. Întotdeauna interesele de partid au depăşit interesul naţional. L-au surclasat. Oamenii politici nu au fost niciodată şi oameni de stat. Am avut şi avem o clasă politică de caricaturi. De fufe. De bufoni. De caţavenci. Facem o gălăgie suspectă în jurul unor momente decisive din istoria noastră, fără a distinge binele de răul care ne macină. Aproape că nici indignat nu mai poţi fi atunci când vezi câte lături sunt vărsate în plină stradă. Nu sunt un adept al puritanismului. Totodată, ştiu că lupta politică nu este purtată niciodată cu mijloace curate. Dar atâta încrâncenare, atâta ură, atâta venin n-am văzut niciodată ca în aceste zile. Aşa că, am toate motivele să dezavuez modul în care se înfruntă forţele politice. Să spun răspicat că îmi displace total felul de a se prezenta al unor personaje politice. Nu vi se pare că Traian Băsescu, în ciuda optimismului afişat, simte că sfârşitul său politic ar putea să se petreacă curând? Nu aveţi impresia că mesajul dat de Antonescu şi Geoană ar putea ascunde nişte apucături de mahala? Că din nou, parcă, biata noastră ţărişoară este o pradă uşoară a unor grupuri transpartinice cu diverse relaţii până dincolo de graniţele ţării? Că ce va urma după 6 decembrie va semăna perfect cu ceea ce a mai fost şi în timpul guvernării pesediste, şi a celei cederiste, dar şi a guvernării în care la timona vasului ăstuia numit România s-a aflat Traian Băsescu?  Că ne bântuie încă trecutul nostru nu prea îndepărtat? Că nu ne-am lămurit încă? Ei bine, aş vrea să cred că odată cu plecarea lui Băsescu, la Cotroceni se va instaura liniştea, pacea, că forţele politice vor dialoga paşnic, vor căuta soluţii împreună, că vor lăsa orgoliile la o parte şi se vor implica pentru rezolvarea multor probleme ale românilor rămase nerezolvate. Experienţa de până acum a demonstrat că nu am găsit calea pentru a ne apropia între noi, pentru a lucra împreună pentru binele comun. Că nu am găsit, decât formal, o anume disponibilitatea de a ne înţelege pe chestiuni de principiu. Violenţele de la Timişoara, chiar de ziua naţională, arată cât de dezbinaţi suntem, ceea ce dă şanse prea puţine unor parteneriate politice, de altfel trecătoare, în contextul, în care, orice partid îşi doreşte puterea. Tocmai de aceea întreb, este o coaliţie anti-Băsescu, o coaliţie reformatoare? Ce are ea în plus faţă de celelalte coaliţii politice, în afară de faptul că, de această dată se coalizează partide diferenţiate doctrinar, dar care doresc să-şi păstreze identitatea şi mesajul politic? Nu cumva este doar o coaliţie conjuncturală? Afirmaţiile liderilor politici ce fac parte din această coaliţie par să-i contrazică pe sceptici. Mesajul de unitate, angajamentul ferm în favoarea reformelor politice, economice şi sociale, garanţia unei solidarităţi dedicate românilor sunt argumente ce vor trebui probate în timp. Ce va face un guvern politic condus de un independent? Cum se va comporta primul ministru în faţa unor presiuni inerente ale partidelor politice şi ale unor lideri politici? Va reuşi preşedintele să fie elementul de echilibru între puterile statului, în condiţiile în care autorităţile vor trebui să apeleze la metode mai puţin populare pentru a scoate ţara din criză, şi, pentru a reda încrederea unei populaţii româneşti supusă mult prea des unor neajunsuri majore? Va fi oare împărţită în mod echitabil puterea între toţi aceşti actori ai coaliţiei formate? Nu ştim încă. Nu peste mult timp, însă, vom afla. Duminică trebuie să mergem la vot. Va trebui să ne exercităm dreptul nostru de cetăţeni liberi ai acestei ţări. Avem, aşadar, de ales între Traian Băsescu şi Mircea Geoană. Între un reprezentant al unui partid (PDL), dedicat reformelor şi reînnoirii statului, după cum afirmă liderii săi şi preşedintele în exerciţiu, şi un reprezentant al unei coaliţii de partide separate ideologic şi istoric, în care sunt amestecaţi foşti deţinuţi politici cu torţionarii lor, dar care îşi dau mâna pentru scoaterea ţării din criza politică şi economică apăsătoare în care ne aflăm. Dincolo de tot tărăboiul creat în această perioadă de campanie electorală, cred că românii vor şti cel mai bine ce să aleagă.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta