Opinie • Ce-am avut şi ce-am pierdut...

Am înţeles cu ceva timp în urmă că raţiunea de a fi a oricărui politician este PUTEREA, GUVERNAREA. Este greu să ajungi la putere, dar, experienţa ultimelor evenimente ne arată şi cât de greu e să te menţii acolo.

Afirmam cu toată convingerea săptămâna trecută la o emisiune de televiziune că PSD-ul nu va ieşi niciodată, de bună voie de la guvernare. Uite că m-au păcălit şi au ieşit... Aparenţele arată că de bună voie, adică asumat. Continuu însă să cred că adevăratele motive nu au fost făcute publice şi că nu remanierea lui Nica a fost picătura deversatoare. Privind acum la ce a câştigat şi ce a avut de pierdut PSD-ul, gestul ieşirii de la guvernare pare, cel puţin, de o naivitate demnă de compasiune.

Să vedem, prin comparaţie, ce s-a câştigat şi ce s-a pierdut!

Mai întâi, s-a câştigat dreptul de a arăta cu degetul toate eşecurile guvernării pedeliste. Însă, a denunţa greşelile unui Guvern la care ai fost părtaş e mai imoral decât guvernarea însăşi iar orice acuză poate fi uşor demontată prin simpla replică: „De ce n-aţi făcut nimic când aţi fost acolo? De ce nu v-aţi opus atunci, când aveaţi posibilitatea?” În zona credibilităţii publice, deci, nici o mare scofală...

Pierderea puterii – aşa cum era ea, în tovărăşie – n-a fost numai una la nivelul de top, ci, iată, se arată a fi fost una generală. Cred că nici măcar PSD-ul nu se-aştepta la amploarea „armaghedonului” declanşat de PDL şi la faptul că, în numai o săptămână, a dispărut aproape orice umbră de social-democrat din toate funcţiile posibile şi imposibile din statul român. Sigur, de aici, toate dezavantajele pierderii pârghiilor de putere şi influenţă, pierderea teritoriilor, dar şi pierderi importante de personal şi de fonduri. Mai mult, a nu mai fi în Guvern înseamnă pentru PSD şi a nu participa la negocierile pentru bugetul anului viitor, ceea ce înseamnă o altă pierdere importantă, chiar dacă se intenţionează amendarea bugetului în plen.

Mizând pe învingători

„Marea debarasare” de social democraţi, a fost deja speculată de PDL, dându-i-se, după caz, ba o tentă de mare victorie, ba o asumare nevoită a singurătăţii guvernamentale, deci, în ultimă instanţă, o victimizare. Şi într-un caz şi în celălalt, câştigurile democrat liberalilor sunt enorme şi ele vin, pe de o parte de la cei obişnuiţi să mizeze oricând numai pe învingători, dar şi de la cei care îi pot compătimi empatic în chip de „seduşi şi abandonaţi de capul lor la putere”, siliţi să se descurce cum or putea, să gestioneze o ţară bolnavă şi crizată, căreia îi cântă deja cioclii sub balcon.

Când se mai lansează şi ideea că hărnicuţii şi „furnicuţii” miniştrii PDL vor coordona câte două ministere, din care unul chiar pe moca, ce să mai zică şi poporul, decât „uite, săracii cât au de munca...”

Pe vrabia de pe gard, niciodată să nu dai cioara din mână

Una peste alta, jocul pe care şi l-a asumat PSD-ul în frunte cu Mircea Geoană este „totul sau nimic”. Deocamdată, singurele roade sunt din zona „nimic”. Riscant şi periculos joc, mai ales cu un vulpoi de talia lui Băsescu. Toate acestea, adăugate la mutarea de geniu pe care a făcut-o preşedintele prin declanşarea referendumului pentru reducerea parlamentarilor bugetofagi, asigură PDL-ului un nesperat confort şi PSD-ului pierderi ireparabile pe toate fronturile, incomparabile cu cele câteva câştiguri care apar aşa, ca o proiecţie ceţoasă dintr-un viitor incert. Ori, pe vrabia de pe gard, niciodată să nu dai cioara din mână, mai ales în politică!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta