Opinie • Ce ne facem?!

Într-un judeţ preponderent monoindustrial, în care economia este concentrată în domeniul extractiv şi de producere a energiei electrice, viaţa are monotonia ei inevitabilă, cele mai multe activităţi ale oamenilor limitându-se la cele specifice. Nici mediul privat nu a oferit până acum o mai mare deschidere. Agenţi economici importanţi fiind legaţi ombilical de aceste sectoare industriale. Pentru tinerii plecaţi la studii în alte oraşe ale ţării sau în străinătate şi care doresc o carieră, alta decât cea de miner, energetician sau petrolist, drumul este fără întoarcere. În marea lor majoritate rămân acolo unde îşi fac studiile, preferând de multe ori meserii diferite decât cele pentru care s-au pregătit teoretic. Disponibilizările succesive şi transformările prin care a trecut economia judeţului în ultimi ani i-a îndepărtat şi mai mult pe tinerii studioşi. Perspectivele slabe ale unei vieţi de provincie, în care nu prea îşi găsesc locul, este un motiv în plus pentru aceştia să practice în altă parte. În consecinţă, cererea şi oferta pe piaţa muncii a devenit una deficitară. Gorjul este părăsit de o bună parte din valorile sale, neputând opri acest fenomen al migrării forţei de muncă. Cred că asta este una dintre marile noastre probleme. În lipsa unor soluţii viabile, tinerii valoroşi nu ezită să părăsească zona, lăsând un gol, practic, de neînlocuit. Autorităţilor se dovedesc neputincioase şi, ca atare, alternativele întârzie să apară. Multe domenii rămân fără o acoperire concretă, de specialişti. În afară de minerit şi energie, în alte sectoare se câştigă prost, iar viitorul există doar din perspectiva timpului ce se scurge inevitabil. Mulţi dintre cei rămaşi aici s-au plafonat, deprofesionalizat. Dezamăgirea este pe măsură. Lipsit mulţi ani de un mediu academic adecvat, de o mişcare culturală demnă de luat în considerare, de o solidaritate capabil să urnească lucrurile din loc, Gorjul şi-a dovedit, până acum cel puţin, incapacitatea creativă. Mândria, orgoliile şi pasiunile consumate în proiecte mărunte nu au dat roade. Astăzi ne aflăm cu ani în urmă faţă de alte judeţe din ţară, ca să nu mai vorbim de locuri ceva mai îndepărtate. Este condamnabilă, în acest sens, iresponsabilitatea oamenilor noştri politici, care nu fac nimic pentru a îndrepta lucrurile. Câteva încercări timide a câtorva universitari gorjeni, de a da un sens lucrurilor, nu ajung să producă schimbarea necesară. În Gorj se promovează pe aceleaşi criterii clientelare, având la bază nonvaloarea. În multe cazuri nepotismul înlocuieşte profesionalismul. Civilizaţia străzii este cu mult în urmă faţă de pretenţiile la care vrem să ne ridicăm. Amatorismul este la el acasă. Pentru a ajunge în secolul pe care îl trăim va trebui să facem un uriaş efort colectiv. Va trebui să dăm dovadă că avem voinţa necesară pentru a progresa la nivelul cerinţelor actuale. Va trebui să dovedim că putem să facem faţă atâtor provocări ale modernităţii. Asta nu putem face decât dacă ne vom înscrie întru proiect concret de dezvoltare, bazat pe soluţii viabile şi valori perene. Cine îndrăzneşte în acest sens trebuie să-şi asume responsabilitatea de a schimba tot ceea ce contravine lumii noastre gorjeneşti. Este ridicol să credem că vom atinge o culme manelizând discursul public, perpetuând spectacolul de esenţă comunistă al manifestărilor publice, nepunând în valoare potenţialul turistic şi cultural de care dispunem. În mediul rural va trebui să investim mult pentru a produce o dezvoltare durabilă în mai toate ramurile agriculturii. În sănătate şi educaţie de asemenea. Nu putem spori numărul analfabeţilor şi să sperăm la mai mult. Nu putem trata cu indiferenţă bolile de care suferim, investiţiile în spitale. De ani de zile construim haotic şi fără nici un gust. Fiecare a făcut ce la tăiat capul. Nu a existat nici un fel de metodă, nici un fel de viziune. Aşa a ajuns ca spaţiul să fie ocupat de clădiri grandioase şi lipsite de farmec arhitectural. Atmosfera de bazar este la tot pasul. Suntem în continuare dependenţi de moştenirea vechiului regim. Nimic din ceea ce facem nu stimulează imaginaţia. Peste tot întâlneşti locuri comune. În politică, în economie, în educaţie, sănătate, artă şi cultură. Oameni plafonaţi, ursuzi, depăşiţi de situaţie, uneori confuzi, nepăsători, violenţi sau apatici, lipsiţi de vlagă, de spirit inventiv. Judeţul acesta care posedă una dintre cele mai importante opere de artă modernă din lume, este urât. Un loc îngropat în anonimat. Pentru a ieşi în lume este necesar un efort susţinut, o concentrare de fapte menite să ne schimbe optica de viaţă. Nu putem în continuare să ne ignorăm istoria, trecutul, gândindu-ne la un viitor ipotetic, alcătuit din secvenţe disparate ca într-un puzzle greu de descifrat. Cum însă tonul este dat de oamenii politici, nu-mi fac prea mari iluzii. Impasul actual li se datorează. Suficienţi în sinea lor, oamenii politici gorjeni nu au făcut mare lucru, preferând jocul de culise în locul luptei deschise, de idei. Toţi au soluţii, numai că atunci când acestea se cer aplicate, ele se risipesc ca un fum. Nu putem spera la mai mult atâta timp cât decizia se află în mâinile unor oameni pătaţi, bănuiţi sau anchetaţi pentru corupţie. Nu putem îndrăzni atâta timp cât opinia publică rămâne nepăsătoare în faţa deciziilor, de multe ori aberante, sau a lipsei de decizie din partea autorităţilor locale. Vorbim mereu despre schimbarea mentalităţilor, dar continuăm să ne comportăm la fel ca în anii regimului comunist. Avem aceleaşi ticuri verbale, caracteristice limbii de lemn, acelaşi comportament social. Ne este teamă de ceea ce ni s-ar putea întâmpla dacă am îndrăzni mai mult. Lăudăm vestul şi regulile lui, dar când venim aici suntem la fel de barbari şi lipsiţi de inventivitate. Imităm prost şi devenim absurzi în raport cu propriile noastre valori. Societatea civilă este ca şi inexistentă. Avem prea puţine voci autorizate şi capabile să rămână critice în faţa adversarilor declaraţi şi nedeclaraţi ai dezvoltării. Creşterea unei noi generaţii de oameni politici ar putea fi o soluţie pentru viitorul acestui judeţ. Repet, ei nu vor ocupa însă prim planul scenei politice atâta timp cât în fruntea partidelor politice vor rămâne indivizi a căror pregătire politică şi moralitatea ţine de practici învechite, fiind asimilaţi ca exponenţi ai găştilor constituite imediat după revoluţie din fostele structuri ale partidului comunist. Şi-atunci, ce vom face?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta