Opinie • Cea mai urâtă naţie – băsistul monarhist!

De când şi-a exprimat opiniile personale – e drept: deloc măgulitoare şi (ca de obicei…) în totală contradicţie faţă de cele exprimate în documentul de aşa-zisă condamnare a comunismului –, Băsescu şi-a dat foc la valiză: i-au sărit în cap aproape toţi ţuţerii numiţi „intelectualii” săi, bătându-i de zor obrazul: „Ruşinică, nea prezidentu’! Toate ca toate, da’ pân’ la… monarhie! Ne-ai jignit profund la lezmajestate! Da’ se poate???”.

Culmea: oameni pe care, dacă-i pui să scrie numele de familie al ex-monarhului român, dau, pe medie, aproape câte o variantă personalizată pe cap de scrib, dintr-odată s-au umplut toţi de cotcodac!

Când s-au tăiat nemeritat salariile la milioane de români, niciunul din cei menţionaţi anterior n-a piuit nimic!

Când au fost reduse pensiile, niciunul din guralivii de-acum n-a băgat de seamă, chiar dacă şi unii dintre ei mai au părinţi!

Când au crescut într-o nesimţire impozite, taxe, accize şi s-au inventat altele noi, nicio reacţie n-a apărut din vreo direcţie a actualilor „indignaţi”.

Când a făcut Băsescu o femeie „ţigancă-mpuţită”, niciunul dintre „intelectualii” lui nu a mârâit nimic!

Când a tras un dos de palmă-n faţă unui copil iar scandalul a devenit public şi cât Casa Poporului, niciunul dintre marii gânditori băsişti nu a cârâit oripilat doar la ideea că un candidat la prima funcţie în stat ar fi putut chiar să şi gândească aşa ceva, ba destui s-au înghesuit ca să-i fie slujnic ecou: „E pixelu-albastru! Ruşine, Dinu Patriciu!”.

Când Băsescu îi făcea pe un procent însemnat dintre români „homosexuali”, „elita” băsistă cu pretenţii intelectuale probabil că s-a simţit confortabil cu asta, căci n-a scos nici un sunet! Mă rog: să fie asta la ei, acolo – cine tace, consimte...

Când Băsescu făcea pe un ziarist „găozar”, alţi scriitori, mai de poezii şi eseuri înalt-subtile, pline de hermeneutică aplicată, de post- şi trans-modernism, au considerat asta ca fiind o normalitate.

Când acelaşi Băsescu spunea că şcoala românească scoate tâmpiţi, un mare elitist, care îl trăgea de limbă pe un autentic gânditor aflat pe patul morţii doar ca să pună şi el de-o carte de interviuri pe coperta căreia să figureze ca autor, se făcea că n-a auzit grobianismul prezidenţial şi zâmbea îngăduitor la justificările de trei parale ale matrozului eşuat pe dealul Cotrocenilor.

Ei, dar acum s-a schimbat foaia, s-a băgat iarăşi moralitate la băcănie şi s-a dat liber la ipocriţi pe străzi, aşa că mulţi dintre băsiştii cu ifose de oameni de cultură, de oameni cu sânge subţire, au devenit brusc oripilaţi: „Oh, ah, dar vai, dar vai, tramvai!”, delimitându-se subit de opiniile celui pe care îl slujiseră cu credinţă atâta amar de ani – şi, bine-nţeles, pe frumoase recompense lipsite complet de spiritualitate dar pline de materialitate. O astfel de situaţie, domnule Băsescu, ca să înţelegi şi matale despre ce e vorba, în limbaj marinăresc se defineşte ca fiind situaţia în care şobolanii părăsesc corabia ce se scufundă!...

Vreau să fiu bine înţeles, nu mi-am propus ca să fac pe avocatul diavolului, însă această erupţie de ipocrizie a numiţilor „’telectuali subţiri ai lu’ Băsescu” nu este cu nimic mai prejos decât complicitatea acestor brusc deveniţi guralivi la toate faptele reprobabile ale pseudo-preşedintelui! Căci a tăcea înseamnă a consimţi! Iar când consimţi la grozăviile în care Băsescu şi şleahta sa au târât cu forţa acest popor, nu reuşeşti să te speli de păcate radicalizându-ţi discursul şi trăgându-i cu „Trăiască regele!” pe Academiei! Deci, cu atât este mai oripilant când băsistul devine monarhist peste noapte, cu aceeaşi viteză şi după identica metodă cu care pedeliştii s-au culcat de stânga şi s-au sculat de dreapta! Şi uite-aşa, la câte naţii găzduiesc aceste meleaguri carpato-danubiano-pontice, s-a mai adăugat una: băsistul monarhist – cea mai urâtă naţie dintre toate…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta