Opinie • Cel mai bogat român

În societatea românească se acţionează în cele mai multe cazuri după principiul „ce distilezi toamna, bei iarna“, deşi tot folclorul popular recomandă românului să îşi facă iarna car şi vara sanie. În economia de piaţa, totuşi, şi carul şi sanie se construiesc în orice anotimp, mai ales dacă există cerere pe piaţă, iar proverbul nu ar trebui să se mai aplice unui capitalist mereu pregătit să înfrunte încercările pe care i le oferă viaţa, piaţa sau societatea.

Dacă e vorba însă de un român, iarna acesta e mereu ameţit de realizările distilate toamna, de aceea stihiile şi provocările îl prind mereu cu uşa deschisă şi nepregătit. Şi nu e vorba numai de micul întreprinzător, mereu apăsat de dările de la stat şi mereu în căutarea unor soluţii de ocolire a legii. Dările tot mai mari te obligă să încalci legea şi să accepţi leafa la negru, să ceri ciubuc, să strângi pentru zile negre când ocupi o funcţie publică. Eventual plătită cu o jumătate de milion de euro pe la vreun Fond Proprietatea sau Marxistul  sau cum s-o mai numi, în funcţie de necesităţile şi dorinţele unei guvernări sau a alteia. Cum de nu îi tremură mâna românului care încasează de la stat zeci de mii de euro lunar şi nu se gândeşte la cel care trăieşte cu un salariu poate mai mare decât al lui?

Oare ce viaţă să aibă cel care lunar primeşte ajutorul de şomaj şi nu ştie ce i se va întâmpla în momentul în care nu va mai beneficia de niciun fel de indemnizaţie, salariu sau leafă? De ce tot mai mulţi tineri nu mai consideră şcoala decât o corvoadă care îi împiedică să stea în faţa calculatorului sau în club toată ziua? Cine să mai înţeleagă ceva din manualele şi cursurile care în majoritatea lor nu au niciun fel de legătură cu realitatea curentă. Probabil că ar fi mult mai sănătos ca şcolile şi universităţile să le ofere cursanţilor informaţii legate de supravieţuirea în condiţii vitrege. Cum să trăieşti fără hrană şi fără apă mai mult timp? Cum să economiseşti resursele, cum să cauţi viermii şi insectele pe sub scoarţa copacului. De altfel, insectele reprezintă viitorul alimentar al omenirii.

Cine mai are oare puterea să meargă la coada care îi oferă un post de căpşunar în Spania sau Portugalia sau la cules de daneze în serele din Copenhaga? Trebuie să ai psihicul tare ca să vezi cum banii pentru asfaltări au fost cheltuiţi pe deszăpezire, deşi nu s-a prea înghesuit nimeni să îţi netezească drumul de acasă la oficiul de şomaj.

Cât de greu ţi-ar putea fi în prima zi în care ai devenit un om “liber”, fără loc de muncă sau cum este să trăieşti de la o lună la alta, cu gândul că îţi vei primi banii pe munca prestată? Oare de câtă schizofrenie să sufere clasa politică, să îşi consume iarna tot rachiul pe care îl prepară toamna sau vara şi să nu mai păstreze din el o parte, să-l vândă Comisiei Europene?

Cum să nu te gândeşti cu jind la mătuşile lui Năstase, la vapoarele lui Băse, la motocicletele lui Tăriceanu, la rezervele de ţiţei din fundul Mării Negre, la cum să înşeli statul şi vecinul, la cum să fentezi tot ce mişcă?

Cum să nu jinduieşti la condiţia cetăţeanului din Africa, cel care moare de foame din cauza nivelului de trai? Mulţi în România au acelaşi nivel de trai ca cei din Africa, dar măcar africanii nu plătesc factură la căldură şi nici factură la curent electric, cu un adaos de 15 ori mai mare. Să mănânce şi gura “investitorilor”.

Cum să nu îi invidiezi pe cei din clasa politică, imuni în faţa judecătorilor. Chiar dacă au furat cât au putut, au sufletul curat că au furat cu legea de partea lor. Cum să nu se înmulţească numărul românilor care îşi cumpăra arme şi al elevilor care merg la psiholog sau fumează spanac ilegal? Câţi români nu ajung de la o zi la alta să figureze pe reţetele psihiatrilor şi câţi nu îşi pun ştreangul de gât? De câte ori nu e înjurată România? Toată lumea îşi înjură patria şi e convinsă că aici nu se va întâmpla nimic bun niciodată, căci lucrurile numai prost funcţionează şi numai oamenii răi prosperă.

Cine îi apără pe români de români? A mai rămas ceva de furat? Poate dacă o fura cineva şi patentul la povestea cu tăiatul crengii de sub propriile picioare sau al furatului căciulii. Cel care va încasa drepturi de autor în România pe cele două activităţi, cu siguranţă că ar fi cel mai bogat român.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta