Opinie • Crinul de la butonieră

de Alexander SEVERUS
Vizionari: 559
18 Decembrie 2009 Ora: 13:35

Mircea Geoană şi-a recunoscut înfrângerea, dar este decis să meargă mai departe. Nu ştie încă unde, nu ştie încă până când, dar omul este tenace, cu toate că a avut momente când era pe punctul de a renunţa. Este trist şi dezamăgit, dar nu pe deplin învins. Adevărata înfrângere, după tot circul de care a avut parte în campanie, ar putea veni însă din propriul partid, de la oamenii pe care s-a bazat şi, care, practic, l-au promovat ca lider al PSD. Unul dintre ei, Ioan Rus a spus că, cea mai bună soluţie în acest moment pentru Mircea Geoană este să demisioneze. Cum însă? Cui să-i lase cele peste cinci milioane de voturi obţinute cu atâta trudă? Ce ştie Ioan Rus? Răspunsul îl va da, probabil, Iliescu, Năstase şi toţi cei care şi-au pierdut privilegii la viitorul congres al partidului! Aşadar, nu peste mult timp am putea vedea un Geoană părăsit de toată lumea, izolat în propria sa iluzie de luptător pentru promovarea social-democraţiei româneşti. În acest context, mă tem că verocitatea „prietenilor” săi politici va fi mai puternică decât sentimentele de clemenţă şi îngăduinţă, iar efectul ar putea fi cu atât mai puternic cu cât, Mircea Geoană nici nu va apuca bine să treacă peste această înfrângere. Omul care a promis o reformare profundă, în sens european, a PSD-ului s-ar putea trezi singur într-o haită de lupi înfometaţi de putere. Întrebarea care îmi vine în minte acum este, dacă Mircea Geoană va reuşi să se mobilizeze interior, dacă va reuşi, totuşi, să-şi păstreze autoritatea în partid, din moment ce, mai mulţi senatori şi deputaţi ai partidului încep deja să părăsească barca? Nu am un răspuns, dar cu siguranţă în PSD vor avea loc multe zbateri până ce lucrurile se vor fi limpezit. O soluţie salvatoare ar fi intrarea la guvernare alături de PD-L, numai că aceasta este destul de îndepărtată, dacă ţinem cont că Traian Băsescu vrea un guvern alături de PNL. Şi pentru că tot veni vorba, şi asta o variantă greu de acceptat de preşedinte ţinând cont de pretenţiile conducerii liberale de a avea primul ministru, sau, cel puţin, un guvern condus de un independent. Într-un fel, chiar dacă şi-a arătat disponibilitatea de a negocia un guvern cu democrat-liberalii şi chiar de a fi prim ministru, după cum pune problemele, Crin Antonescu pare să rămână, mai degrabă, ataşat proiectului pus la cale cu Mircea Geoană, decât să facă pe placul propriilor săi lideri, în special cei din teritoriu, dornici să revină la putere. Nu acelaşi lucru se poate spune şi despre UDMR, formaţiune care a decis să sprijine formare unui guvern alături de PD-L, în ciuda protocolului semnat în campanie cu PNL şi PSD. Nici nu e de mirare, atâta timp cât uniunea rămâne fidelă principiului său de a se afla mereu la guvernare indiferent de cine alcătuieşte guvernul. Ei bine, cred că în acest moment merită repetată întrebarea: vor reuşi Mircea Geoană şi Crin Antonescu să depăşească această criză generată de pierderea alegerilor? Vor reuşi ei să evite o posibilă debarcare de la cârma celor două partide? Răspunsul îl vom avea nu peste mult timp. Totul depinde de felul în care vor găsi soluţia de a-şi convinge proprii membri de partid că vor trebui să urmeze drumul celor doi lideri. Greu de crezut însă. În PSD sunt numeroşi pretendenţi la postul de preşedinte al partidului. Unii dintre ei, foarte puternici, aşa cum este Adrian Năstase sau Miron Mitrea. Şi pentru aceştia s-a deschis o altă perspectivă, posibila candidatură la preşedinţie după ce expiră cel de-al doilea mandat al lui Traian Băsescu. Nici unul dintre ei nu poate face acest pas decât dacă în cei cinci ani de aici înainte va conduce PSD-ul. În tot acest timp milioanele de voturi obţinute de Mircea Geoană pot fi redistribuite. La fel este şi în PNL. O decizie care ar putea pune partidul în afara guvernării îl poate trimite pe Crin Antonescu la plimbare. Şi în PNL, ca şi în PSD exist numeroşi lideri care îşi doresc să ocupe prima poziţie în partid. Călin Popescu Tăriceanu ar putea reveni în fruntea partidului, dacă Antonescu rămâne ancorat în hotărârea de a păstra alianţa cu PSD-ul şi, în acest fel, să prelungească la nesfârşit criza guvernamentală. Trebuie spus, însă, că România nu are nevoie în acest moment de un guvern al orgoliilor partinice. Că România are nevoie urgentă de un guvern responsabil care să-şi asume luare unor decizii importante şi destul de grele în următoarea perioadă. Cred că vremea ţaţelor a trecut. Nu mai e timp nici pentru văicăreli şi nici pentru ipocrizie. Cred că Mircea Geoană, Crin Antonescu, Emil Boc şi Traian Băsescu trebuie să dovedească maturitatea politică şi să lucreze în folosul interesului naţional. Unii ar trebui să-şi recunoască înfrângerea şi să se retragă în opoziţie, alţii să dovedească luciditate şi deschidere democratică şi să folosească puterea în folosul acestei ţări. E nevoie de multă înţelepciune şi de curaj în această perioadă. Nu putem continua cearta la nesfârşit. Orice scandal ne va îndepărta de adevăratul obiectiv, depăşirea crizei şi reluarea creşterii economice. Un guvern fragil, nu poate face asta. Un parlament fracturat nu poate vota legile necesare. Nişte partide politice în care se vor porni adevărate vânători de oameni nu pot genera valorile necesare împăcării. Un preşedinte care nu va ţine cont de tot ce mişcă în ţara asta, de la vlădică la opincă, nu va putea conduce. Dacă vom renunţa la ură, la revoltă, la ipocrizie, la intrigă mai avem o şansă. România trebuie să iasă din acest sens giratoriu, adevăratele ei priorităţi nefiind, nici cele de stânga, nici cele de dreapta, ci ale cetăţeanului român.