Opinie • Criza valorilor naşte monştri

Oamenii au înnăscut în ei instinctul imitaţiei şi fiecare este influenţat, într-o măsură mai mică sau mai mare, de vorbirea, felul de a fi şi de a gândi al semenilor săi. (Samuel Smile)

Atunci când ratezi viitorul este inutil să mai lupţi cu prezentul. Lipsa de perspectivă pe termen lung face ca orice tentativă de a controla prezentul să fie sortită eşecului. Viziunea este cea care generează încredere şi solidaritate. A acţiona la voia întâmplării prin improvizaţii şi inconsecvenţă provoacă nu doar disconfort psihic, ci şi demobilizarea celor pentru care invoci construirea viitorului.

Este trist nu faptul că societatea românească suferă. Este tragic că generaţia care se formează acum va suporta efectele deziluziilor pe care le trăieşte în prezent. Lipsa de motivaţie şi de neîncredere existente chiar la generaţia tânără ar trebui să constituie cea mai profundă îngrijorare pentru cei care gestionează prezentul distrugând viitorul.

Drept urmare, criza modelelor se prezintă de departe ca fiind cea mai gravă criză cu care ne confruntăm. Ce lăsăm în urma noastră? Din ce se inspiră cei care vin după noi? Ce modele le furnizează această societate bolnavă? Poate că nu întâmplător şcoala românească deţine un loc de frunte în lume în ceea ce priveşte violenţa (locul doi într-un clasament în ceea ce priveşte violenţa în unităţile şcolare, conform unui studiu realizat de OMS în 37 de ţări). Şi atunci care sunt perspectivele?

Părinţi debusolaţi, jurnalişti fără principii, politicieni lipsiţi de nobleţe, intelectuali de carieră, cu toţii au un rol important în educarea celor care păşesc sfios după noi. Şi toţi sunt amatori de non-valori. Consumatori de tabloide! Iar modelele care ar trebui să motiveze nu se regăsesc. Au decedat, lăsând în derivă o generaţie care se dezvoltă fără repere… S-au stins generând un haos moral, lipsit de echilibru şi bun simţ. Confruntată fără menajamente cu un limbaj contondent tradiţionalizat chiar de către cei care au responsabilitate educativă, tânăra generaţie îşi iroseşte viitorul fiindcă este într-o criză identitară a prezentului.

Atunci când vom constata ce roade va trebui să culegem va fi prea târziu pentru redresare. Iar cei care au constituit sursă negativă de inspiraţie nu vor mai avea ocazia nici măcar să regrete!

Se spune că un om simplu, chiar introvertit fiind, într-o viaţă întreagă poate influenţa alte 10.000 de persoane. Ce putem spune atunci despre un profesor? Dar despre un politician? Dar despre preşedintele ţării? Al cărui limbaj colorat a devenit celebru? Factura „investiţiilor” pe care le facem acum va fi plătită! Chiar mai curând decât ne aşteptăm…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta