Opinie • Cuibul de viespii

Cuibul de viespi în care ne desfăşurăm activitatea zilnică trebuie stârpit cât mai grabnic. În caz contrar, el va afecta munca albinelor, prăduind-o...

Eu m-am decis să iau atitudine! Am tot sperat că atmosfera se va îmbunătăţi, dar în zadar! Aşadar, vă propun un proiect în care să fiţi implicaţi toţi cei dornici să munciţi cinstit, corect, într-o atmosferă optimă, şi nu trasul cu ochiul sau cu urechea în curtea vecinului pentru a-i fura munca, nu trasul de limbă din dorinţa de a face rău cuiva, nu culesul roadelor pe spinarea altora, nu bârfa, nu discreditarea, nu înscenări, nu manipulări, nici minciuni aduse la rang de cinste. Mulţi judecători s-au ridicat dintr-o dată, aruncând cu bolovani în alţii, fără a se vedea pe ei mai întâi, adică fără a avea curajul răspunderii propriilor fapte. Asta nu este numai laşitate, este ură, dorinţa de a face rău cu orice preţ semenilor lor. Iar mesajul lor este acesta: ”Ciocu’ mic, acum noi suntem la putere!” Aş împărţi colectivul nostru în câteva categorii: oameni care nu se simt bine până nu fac rău celor din jur, din care cauză creează propriul curent de opinie, dezinformând pe cei avizi de bârfe, denaturând intenţionat faptele pentru că în opinia lor aşa trebuie manipulaţi oamenii, pentru ca ei, manipulatorii, să-şi atingă scopurile meschine; oameni care ascultă bârfele, se lasă influenţaţi şi îşi formează propria părere fără a verifica informaţiile primite. Dintre aceştia, unii stau deoparte, alţii se alătură bârfitorilor, alţii informează persoana care a fost discreditată cu rea-intenţie de către viespariţă, iar alţii susţin victima prin atitudinea colegială, în limitele bunului-simţ; din fericire, mai sunt şi persoane care nu se implică şi nu pleacă urechea la bârfele din mahala, persoane cu verticalitate; o altă categorie o reprezintă victimele care acceptă să fie umilite şi victimele care se revoltă; acestea din urmă au un statut special: treptat, sunt măcelărite, pentru că supărarea celor care le calcă în picioare este atât de mare în faţa luării de atitudine din partea victimelor, încât ura se dublează, se triplează, etc. Ce poate fi mai simplu de observat în acest caz? Că tu, victima, trebuie să taci chitic, că altfel se supără cei cu biciul şi încep să se victimizeze ei, dar păruindu-te în continuare pe tine. Altfel spus, denaturând adevărul printr-o iresponsabilitate maximă a afirmaţiilor şi a faptelor lor! Adică printr-o lipsă totală de conştiinţă!

Să urmărim de aici încolo, cam ce face fiecare şi în ce zonă curg bârfele... Unii îşi văd de atribuţiile lor, nu se ia la harţă cu nimeni, nu bârfesc, sunt politicoşi şi săritori. Alţii, abia aşteaptă să mai clocească ba o zgârietură pe maşina lui x, ba un pumn în bot unui copil nevinovat, ba un apel înscenat la 112, doar-doar le-o ieşi ceva din toate astea... Câţi sunt într-o tabără, câţi în alta? Acum, că ne-am lămurit cine creează tensiuni inutile, să trecem la pasul următor. Sfera în care bârfele şi faptele denaturate se ţin lanţ este, culmea, în viaţa personală. Numai o gândire preistorică nu ar face distincţia dintre cele două laturi - profesională şi personală – amestecându-le, cu atât mai mult, cu cât nu-i pot reproşa omului nimic pe latura profesională. Cât despre cealaltă... cu prea mare uşurinţă văd unii paiul din ochiul altuia, înainte de a-şi vedea bârna din ochii lor, şi cu o infinită răutate şi iresponsabilitate îl etichetează pe cel ales pentru denigrare...

Pentru fapte similare, chiar identice, altele chiar mai grave, petrecute cu certitudine în viaţa fiecăruia, privilegiaţilor li se trec toate cu vederea, dar pe cel care nici nu cotizează, nici nu stă sub papuc, nici nu au ce să-i reproşeze, trebuie cu orice preţ să-l extermine! Aviz amatorilor! ”Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii care nu îl aşteaptă”. (Woody Allen)

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta