Opinie • Cum am petrecut în campanie… Scurt jurnal de participant!

Şi eu am fost în Arcadia marilor confruntări prezidenţiale. Asta, finală, parcă a fost mai suculentă. A inundat cu milioane de cuvinte furajere plantaţia de electorat român, şi-aşa mustind de bulversare. Anticipată ca putând schimba undeva la doar 4-5 procente din opţiunile alegătorilor, confruntarea a provocat însă valuri mai mari, procentul constatat de sociologi după vot fiind de 14 %…  Incredibil, deci, aproape un milion şi jumătate de oameni au luat decizia de a vota cu unul sau altul / cu unul împotriva altuia sau – pur şi simplu de a vota – după ce au privit spectacolul la televizor.

Dacă aparatul fanatic de partid a fost consecvent şi supus ordinului ideologic, în zona independenţilor nehotărâţi lucrurile s-au schimbat subit, transformând bătălia într-una mai tensionată decât a fost vreodată în istoria alegerilor de preşedinţi din România. Revenind la dezbatere, deşi operatorii şi regia de emisie s-au căznit să redea cât mai fidel cu putinţă pulsul confruntării, au fost şi nuanţe pe care numai ca martor ocular le poţi simţi cu adevărat.

În platou, atmosfera dinaintea începerea emisiunii părea destinsă, cu politeţuri de ambele tabere şi zâmbete mai mult sau mai puţin forţate din partea figuraţiei care îşi aştepta actorii principali. Şi, dacă despre recitalurile candidaţilor s-a vorbit peste tot, e bine să aflaţi şi despre ce a scăpat – poate – camerelor de filmat. După prima jumătate de oră a dezbaterii, am încercat să aflu părerea lui Sever Voinescu, care patrula prin spatele operatorilor, tăcut şi îngândurat. M-am apropiat de el cu o întrebare mai mult decât politicoasă: “Cum vi s-a părut prima jumătate de oră?” “Nu comentez”… Şi a continuat patrularea... Până la urmă, n-a mai comentat cu nimeni, dar la final, i-am surprins un zâmbet de satisfacţie. În pauza dezbaterii, l-am abordat pe Victor Ponta, parcă mai agitat decât de obicei. “Nu pot să vorbesc acuma, poate la finalul dezbaterii”, mi-a răspuns dânsul. Cum s-a terminat emisia, dl. Ponta a şters-o englezeşte, înaintea tuturor, îndreptându-se cu pas sportiv spre galeria pesedeului, care l-a primit cu urale şi aplauze. Am avut pe loc explicaţia spălatului de putină, în fond, dl. Ponta, cu toată responsabilitatea funcţiei de purtător de cuvânt, nu mai avea cum să plătească oalele sparte. În echipa băsesciană, familia – calmă şi caldă, o Elena Udrea de o veselie chiar suspectă, cu un zâmbet parcă gravat cu laserul, o Monica Macovei participativă, agitată şi revoltată, majoritatea aparat de partid şi nea Puiu Iordănescu care nu şi-a permis să pupe icoaniţa că nu era meci de fotbal. Ca să atace poporul la coarda artistică, Geoană a convocat mai mult artişti şi sportivi, gândind că popularitatea acestora îi va face pe telespectatori să lăcrimeze la amintirea comentariilor lui Ţopescu sau a loburilor liftate ale lui Ilie Năstase, a cântecelor lui Victor Socaciu, sau replicilor Maiei sau lui Mircea Diaconu. Parcă mai calmi şi mai detaşaţi la început, susţinătorii liberali ai lui Geoană au avut parte de momentul de colaps atunci când Băsescu şi-a puşcat glonţul de argint. Nodurile din gâtul lui Geoană i-au pleznit pe susţinători ca alicele de puşcă, doar Johannis reuşind să-şi păstreze calmul de iceberg. În rest, domni şi doamne, actori, sportivi, staff, mari personalităţi, oameni luaţi de la treburile lor importante ca să dea frumos pe fundalul politic, dar care au mai aţipit la chestiunile de date, cifre, politică externă, ecologie, mediu sau educaţie.

Până la urmă, un dialog ca oricare altul, mult prea civilizat pentru gusturile românului alegător, în care Vântu şi Biblia au fost punctele culminante. M-am întrebat atunci precum Eminescu: “Dintre sute de catarge, care lasă malurile, câte-or să le-nece oare, vânturile, valurile?”

Am primit răspunsul pe loc. Intervenţia perfidă a d.lui Vântu a venit precum biciul crivăţului, anulând dintr-o replică tot avansul pe care Geoană îl luase în sondaje…

Ce-a urmat, ştiţi…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta