Opinie • Cum devine Constituţia funcţională?

Ghinionul politicienilor ar fi ca pe 22 noiembrie să dea o zăpadă pe cinste sau un ger de crapă urnele şi nu o să mai prindă nimeni pui de alegător pe la secţii. Norocul politicienilor ar fi o zi cu soare care să le dezgheţe buzunarele şi ulterior limba alegătorilor, cu produsele primite pe la oraşe şi sate. Cine ce motiv ar avea să mai meargă să îşi aleagă preşedintele pe 22 noiembrie, doar aşa din simţ civic, pentru că este cetăţean al unei ţări democratice şi are datoria de a merge la vot, conform drepturilor sale constituţionale.

Sigur, că s-ar putea naşte întrebarea cât valorează Constituţia pentru un politician cu dor de ciolan şi cât pentru un alegător sleit de plata dărilor şi a facturilor, în cazul în care deţine şi un loc de muncă. Ei bine pentru ambii valorează cât pentru un sul de hârtie igienică, dacă de ziua votului nu le iese şi lor ceva: un câştig cât de mic. Respectiv pentru politician o zeamă de ciolan, fie ea şi una lungă sau pentru alegătorul cu drept de vot o plasă cu produse alimentare, o găleată cu grâu, un sac cu seminţe, o lopăţică, un gât de struţ ceva. Sau chiar un cap de struţ, care e folositor când prin ziare se scrie despre soluţiile anticriză, nivelul de trai din România sau munca la români şi mai ales politica la români. Căci cine îşi doreşte să meargă la vot e mândru încă de faptul că este român şi de ţara în care s-a născut şi de clasa politică ce îşi schimbă sceptrul puterii ca pe un cornet de seminţe proaste, scuipate în ceafa poporului român din rândurile de mai jos, timp de patru ani sau chiar cinci, cum este în cazul preşedintelui.

Bietul cetăţean urbanizat

Poporul care şade la oraş are desigur un dezavantaj faţă de poporul care şade la ţară. Primii nu prea se aleg cu mare lucru de alegeri şi ruşine să le fie politicienilor pentru că nu alocă fonduri şi pentru şpăguirea alegătorului din mediul urban. Calculul partidelor pleacă totuşi de la premise corecte, atunci când şpăguiesc de alegeri alegătorul de la ţară cu preponderenţă. Pe văi şi de plaiurile mioritice şi mai ales în spaţiul mioritic rural şpaga şi frauda la vot e mai greu de depistat de către partidele din opoziţie. Sigur că de câteva luni este mai greu să distingi în România cine este opoziţia şi cine este puterea, dar toate partidele ar trebui să aibă planuri clare şi concrete pentru cumpărarea votului, în orice fel s-ar produce aceasta. Ignorarea cu bună ştiinţă şi în continuare a alegătorilor din mediul urban va genera o lipsă şi mai acută a prezenţei la urne pe 22 noiembrie. Bietul cetăţean urbanizat are şi el nevoie de o bancnotă, de o pungă cu făină, de una cu zahăr, de bere, ca să guste şi gura lui. Chiar şi de o găleată, căci s-o fi săturat şi orăşenii să tot îndese gunoiul sub preş.

Cât valorează Constituţia

Cât valorează Constituţia şi păcătoasa asta de democraţie românească, în care nimeni nu are certitudinea că vreodată alegerile au fost corecte? Cât valorează Constituţia pentru alegătorul care îşi îndeasă bancnota în buzunar sau pentru pensionarul care merge la vot după ce a trecut pe la un fost coleg de serviciu să se împrumute pentru a achita medicamentele? Probabil că pentru toţi este similară unui sul de hârtie igienică sau chiar mai puţin. Probabil că Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării din România ar trebui să introducă obligatoriu în şcoli şi grădiniţe studiul Constituţiei. Şi nici nu ar fi o cheltuială prea mare, dacă legea fundamentală ar fi tipărită pe hârtie igienică. Fie că vor vrea, fie că nu elevii vor trebui să pună mâna pe Constituţie şi să o folosească, şi abia atunci chiar am avea o Constituţie funcţională şi nu doar una formală.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta