Opinie • Despre omul frumos – Descriere

Poate ca aceşti oameni frumoşi suntem noi şi am uitat. Suntem reeducați astfel încât să ne blestemăm condiţia de români, să purtăm cu umilinţă această haină pe care Dumnezeu a dat-o fiecărui neam prin care este un popor aparte. Omul frumos se află printre noi, el doar trebuie sesizat, recunoscut. Numai că nu mai avem această capacitate de a recunoaşte frumosul din noi. Întâlnirea este o mărturisire despre felul cum poţi să fii surprins într-un imperiu al urâtului de ghiocelul frumosului.

„După atât amar de băşcălie şi deznădejde, de autoflagelare, a sosit ceasul să spună cineva, pătrunzător şi adecvat, că nu este chiar o nenorocire să fii român. Dimpotrivă. Dan Puric are o alcătuire orfică – aceasta fiind opusul retoricii. Flautul sau fermecat vine din adâncurile naţiei şi are afinităţi organice cu interogaţiile pe care şi le-au pus în acelaşi sens intelectualii interbelici. Numai că nu foloseşte semnul întrebării în intervenţiile sale publice. Spre deosebire de intelectualii noştri, Dan Puric aduce cu sine afirmaţia, lăsând dubiile şi aporiile pe seama belferilor. Leagă naţia de Dumnezeu cât se poate de strâns şi nu vede în români indivizi, ci persoane (...). Dan Puric n-a apărut întâmplător acum. Cu o vorbă a lui Iorga: vremea l-a scos în cale." (Dan Ciachir).

Dan Puric urmează şi ne îndrumă să ascultăm, în spaţiile pline de fineţe ale acestui volum, mai ales, pulsul amintirilor de neşters ale inimii, pentru a descoperi cărările vieţii înveşnicite ale Omului Frumos. Nelipsită de incizii atitudinale, Despre Omul Frumos nu este atât o carte de idei, cât mai degrabă una a atmosferei radioase, a adierii de vânt subţire, purtător de bună mireasmă.

„A te re-împrieteni cu condiţia de a fi român necesita actul primordial de a te re-împrieteni cu tine însuţi. Niciodată ca acum omul n-a fost mai despărţit de sine. Mai neatent cu sinele său şi, paradoxal, atât de atent cu ego-ul său. Între un narcisism biologic şi o deprimare sufletească este aşezată cuşca în care se zbate omul de azi. (...) Prin această re-împrietenire cu propriul tău neam, tu te vei gândi altfel pe tine însuţi şi vei gândi şi altfel despre tine; se va-ntâmpla în felul acesta o restaurare ontologica şi, de ce nu, o vindecare”.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta