Opinie • Dilemele începutului de an!

Sunt unul dintre cei care cred că, politicienii gorjeni nu au preocupări deosebite în ceea ce priveşte soarta judeţului. Puţini sunt aceia care în cei 20 de ani trecuţi de la Revoluţie s-au remarcat printr-un efort de schimbare a mentalităţilor, în special, şi a societăţii gorjeneşti, în general. Lumea noastră gorjenească nu se deosebeşte, în mare, de ceea ce se întâmplă în restul ţării. Oamenii noştri politici sunt construiţi după acelaşi calapod. Au aceleaşi scopuri, se folosesc de aceleaşi metode pentru a ajunge la putere. Nimic nou sub soare. Aceeaşi încrâncenare pentru obţinerea unor funcţii importante în administraţie, aceeaşi bătălie surdă pentru a pune mâna pe banii publici. Aceleaşi amăgiri şi promisiuni neonorate, aceeaşi indiferenţă faţă de cetăţean şi de nevoile acestuia. Mărturisesc că mi-aş fi dorit altceva. Nu s-a putut din pricini pe care le ştim prea bine. Idealiştii, cei care au intrat în politică pentru a face un lucru necesar în ceea ce priveşte interesul comun, au capotat, fie din orgoliu, fie că au fost prea slabi pentru a se lupta cu monştrii ieşiţi din hrubele comunismului. Acum, cel mult, tac sau clevetesc complice pe la colţuri. Imaginea aceasta mă copleşeşte şi mă întristează. Din păcate, acesta este adevărul. Unul crud şi care ne aruncă în trecut. Ne ţintuieşte în propria noastră ignoranţă. Ne face mai slabi şi mai vulnerabili la toate bolile sociale ale acestui început de mileniu. Retragerea intelectualilor de pe meterezele luptei politice în turnurile lor de fildeş reprezintă un gest de laşitate pe care generaţiile viitoare îl vor pedepsi. Nu putem rămâne din această perioadă doar cu gesturile barbare ale câtorva ipochimeni. Cu ifosele de domnişoare ale câtorva pretinşi intelectuali. Cu suspinul prelung al unei mulţimi sugrumate de mizerie şi sărăcie. Ar fi mult prea puţin pentru noi cei care pretindem că suntem urmaşii Magherilor, ai lui Tudor Vladimirescu sau ai lui Constantin Brâncuşi. Mie teamă că suntem prea ignoranţi pentru a ne recunoaşte înfrângerea. Prea timizi pentru a ne mărturisi. Prea puţin credincioşi pentru a lupta împotriva răului. Ceea ce se întâmplă zilele acestea în viaţa politică a judeţului este încă o dovadă a slăbiciunilor cu care oamenii politici gorjeni tratează problemele grave cu care se confruntă majoritatea populaţiei. Lupta lor pentru putere, declanşată de ieşirea la pensie a vicepreşedintelui Consiliului Judeţean, Cornel Popescu, a căpătat nuanţe distincte. Liderii principalelor formaţiuni politice locale au pornit maşinăria hârbuită a procedurilor privind formarea unei noi majorităţi în consiliu. Tot jocul constă în formarea de grupuri de negociatori a căror misiune este aceea de a duce partidul la putere. De pildă, înverşunarea cu care liberali îşi doresc funcţii de conducere în cadrul deconcentratelor şi a societăţilor din minerit şi energie, dezvăluie patimi incredibile din partea lui Dan Ilie Morega, izvorâte din dorinţa de a prinde cât mai mult din borcanul cu miere, cu toate că partidul său nu face parte din actualul arc guvernamental. În replică, democrat-liberali spun prin vocea lui Ionel Manţog că doresc un parteneriat bazat pe alte principii şi criterii decât cele care vizează împărţirea ciolanului. Chestiunea este una delicată dacă ţinem cont că Ionel Manţog vrea să ocupe postul lui Cornel Popescu, iar pentru asta are nevoie de majoritatea voturilor consilierilor judeţeni. Pentru a forma această majoritate, Ionel Manţog va trebui să bată palma cu liberalii şi cu peremiştii. În această situaţie fiecare vot înseamnă un preţ ce trebuie plătit, cu atât mai mult cu cât cele trei formaţiuni alcătuiesc, în condiţiile în care vor bate palma, o majoritate fragilă ce poate fi răsturnată de către social-democraţii aflaţi la putere, în Gorj, de douăzeci de ani. Şi pentru că tot vorbim de PSD, trebuie spus că şi în acest partid există numeroase frământări şi gesturi ale unor oameni politici care îşi doresc cu acribie postul colegului lor de partid. Mai mult, Florin Cârciumaru consideră că acest post este al PSD-ului şi trebuie să rămână la PSD. Ceea ce nu spune Florin Cârciumaru este procedura prin care va reuşi să păstreze acest post important în patrimoniul partidului, ţinând cont că, în PSD Gorj sunt destui lupi tineri care, de ceva vreme, privesc cu oarece interes spre putere. Un eventual eşec al camarilei conduse de Ion Călinoiu şi Florin Cârciumaru ar zgâlţâii destul de serios scaunele acestora de lideri ai organizaţiei judeţene, tocmai acum când tot mai mulţi membri importanţi PSD cer o regândire a strategiei partidului şi o nouă conducere la nivel central. În plus, optimismul lui Ion Călinoiu în privinţa colaborării cu PNL-ul în cadrul CJ Gorj ar trebui să fie mai temperat, întrucât Morega nu va ezita să facă orice fel de compromis pentru a-şi atinge scopul de a mânca ceva din felia de cozonac a puterii locale. Călinoiu, însă, se poate baza pe puterea sa de cumpărare a voturilor de la clienţi mai vechi, consilieri de la alte partide care au beneficiat de-a lungul vremii de „bonus-ul” oferit de preşedinte. Numai că, el nu prea mai are mare lucru de oferit, cu excepţia unor sume de bani, posturile importante din economia judeţului sunt împărţite de actuala putere. Fără îndoială, însă, de felul în care va gestiona această situaţie, Ion Călinoiu îşi poate face planuri de viitor, el fiind ales prin vot uninominal şi tot prin vot va trebui reales, în cazul în care îşi mai doreşte acest lucru. Dincolo, însă, de toate aceste speculaţii, se fac socoteli al căror rezultat îl vom afla peste puţin timp. Personal, îmi rezerv dreptul de a rămâne sceptic în privinţa declaraţiilor publice făcute de liderii politici privind o nouă strategie de dezvoltare a judeţului, indiferent ce majoritate se va forma, şi mă întreb, ce s-o fi întâmplat cu cea veche, ce rezultate extraordinare s-au obţinut din punerea în aplicare a acestei strategii? Mă tem că întrebările astea au un răspuns negativ pentru cei care ar fi trebuit să schimbe în bine faţa acestui judeţ. Se cheltuieşte mult făcându-se lucrări de mântuială, iar banii intră în buzunarele unor apropiaţi ai celor aflaţi în fruntea trebii. Optimist privind lucrurile ar trebui să-i vedem la lucru pe cei care spun că vor aduce aici raiul pe pământ. Adică, vor crea facilităţi pentru investitorii autohtoni şi pentru cei din afara judeţului, o mai bună distribuire a fondurilor bugetare pe direcţii de interes public major, vor atrage mai multe fonduri europene, vor face pe dracu-n patru pentru dezvoltarea infrastructurii, refacerea mediului, a monumentelor istorice, crearea de noi locuri de muncă şi alternative viabile pentru cei care sunt disponibilizaţi în perioada ce urmează, precum şi multe alte ce pot viza cultura, educaţia, tradiţiile populare, turismul, agricultura, etc. Am spus, toate aceste lucruri sună bine. Cu ceva pricepere, aplicare unei strategii adaptate la nevoile reale ale gorjenilor ar putea fi un succes doar dacă oamenii politici, odată ajunşi la putere, ar renunţa la prostul obicei de a se înfrupta din banul public şi se vor pune în slujba comunităţii. Poate sună patetic ceea ce spun, numai că, m-am săturat să tot sper că într-o bună zi vom trăi ca nişte oameni normali, ieşiţi de sub zodia nefastă a supravieţuitorilor. Că oamenii politici nu vor împărţi doar iluzii, mizerie şi sărăcie. Că vom trăi într-un judeţ în care diferenţele dintre bogaţi şi săraci să nu vor mai fie atât de discrepante. Că ne vom putea decide soarta singuri, cu inteligenţă, cu credinţă şi înţelepciune. Altfel vom rămâne pe mai departe în această zonă gri, spunându-ne mereu: La ce bun?!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta