Opinie • Două probleme de perspicacitate pentru Sebastian Lăzăroiu
Sebastian Lăzăroiu a adresat, cu puţin timp în urmă, două întrebări ziariştilor în legătură cu alegerile din Neamţ şi Maramureş. Prima întrebare este cu adevărat importantă, iar ea poate constitui punctul de pornire al unei strategii eronate din partea PDL.
Astfel, întrebarea lui Lăzăroiu suna aşa: „Dacă ieri au fost alegeri în cele mai favorabile colegii ale USL şi scorul maxim pe care l-au obţinut a fost 45%, care e probabilitatea ca USL să fi luat 50%, dacă ieri erau alegeri parlamentare?”.
O întrebare aparent normală! Aparent! Dar care nu ţine cont de două lucruri fundamentale, ce trebuie luate în seamă dacă PDL vrea să-şi construiască o strategie cât mai eficientă pentru câştigarea alegerilor de anul viitor (sau pentru a obţine un scor cât mai bun).
Premisa capitală.
Practic, Lăzăroiu afirma, prin această întrebare, că USL nu ar obţine o majoritate de 50% la alegerile parlamentare. Scurt! Aceasta este premisa capitală a discursului său.
Dar domnul Lăzăroiu nu ţine cont de două aspecte mai mult decât cruciale…
În primul rând, trebuie spus că la alegerile din Neamţ, Adrian Rădulescu, candidatul PDL, a avut parte de o campanie şi de o publicitate cum rar s-au mai văzut. Şi când spun aceste lucruri nu exagerez cu nimic.
Am urmărit, prin intermediul unui fost coleg de armată şi facultate, presa locală, publicaţiile locale (Ceahlăul, Monitorul, Realitatea etc.) şi televiziunea locală. Candidatul USL parcă nici nu a existat. Ceea ce înseamnă că PDL a pornit deja cu un avantaj enorm, dar e şi un mare semn că, neapărând chiar nicăieri, există şi explicaţia băgării pumnului în gura mass-mediei nemţene, lucru de aşteptat din partea unui partid autointitulat „democratic”, cu tendinţe „populare” (ne aducem astfel aminte şi de regimul care guverna Republica „Populară” Română) şi europene – adică într-o zonă unde nu-l bagă nimeni în seamă…
Să nu-şi facă iluzii nimeni ca situaţia se va repeta la alegerile parlamentare şi la nivel naţional! Iar motivul este simplu şi reprezintă cel de-al doilea aspect pe care-l omite domnul Lăzăroiu când afirmă că USL nu poate obţine 50% la alegerile parlamentare de anul viitor.
Al doilea aspect este următorul: MIZA! Miza acestor alegeri parţiale a fost cu totul diferită de cea care va fi la alegerile parlamentare de anul viitor.
Alegerile din Neamţ şi Maramureş s-a disputat pentru două locuri de parlamentar care nu ar fi schimbat prea mult configuraţia din Parlament. În plus, mandatul este destul de scurt, doar până anul viitor. Cu totul alta va fi miza de la alegerile de anul viitor pentru că ele vor da majoritatea în Parlament şi – FOARTE important!!! –, viitorul guvern.
Să nu credem că o victorie măruntă este schiţa scenariului de la alegerile de anul viitor. Este o victorie aparentă pentru PDL, dar războiul nu a fost câştigat. Dimpotrivă, dacă luăm această victorie drept exemplu, forţa USL poate fi subestimată.
Pe de altă parte, e riscant ca să te împăunezi prea tare cu victoria lui „Pinalti”! Pentru că este „victoria” furtului, a presiunii şantajului, a combinaţiei bici + zăhărel, a mitei electorale, a intimidării prin orice mijloace. Este „victoria” căderii abrupte a nivelului de trai! Scriam, cu oarecare vreme în urmă, pe la începuturile tăierilor de venituri, că în afară de deteriorarea accelerată a fiinţei neamului românesc, următoarea mare consecinţă va fi scăderea valorii mitei electorale! Dacă înainte de tăieri mita electorală era din ce în ce mai ridicată (s-a ajuns chiar a se da biciclete, frigidere, televizoare, roboţi de bucătărie şi alte obiecte de uz gospodăresc!), după scăderile salariale, de pensii şi celelalte venituri era previzibil ca sacoşa de plastic oferită să cuprindă doar componentele necesare fabricării gogoşilor electorale: uleiul, făina şi zahărul, că apa de ploaie ori vine de la Dumnezeu, ori se ia din promisiunile candidatului portocaliu… Şi ca să fie clar că doar bunul Dumnezeu mai este singura speranţă rămasă, se mai vâră – cinic! – în plasă câte-o poză a unei icoane pe care o mână rămasă anonimă a scris că a fost sfinţită…
O mică paranteză: s-a încetăţenit EROAREA că o poză, o Mobră, o colivă, o casă sau alte obiecte pot fi SFINŢITE. Se confundă aici (şi din păcate se acceptă această confuzie chiar de către feţele bisericeşti!) binecuvântarea cu sfinţirea. Una-două „sfinţim” o poză, o capră, o…, mă rog: ce crede omu’ că i-ar prinde bine. Păi, atunci, ar trebui să vedem în calendar trecute: Sfânta Mobră, Sfânta Capră a lui X, Sfânta Geacă a lui Y şi tot aşa, ceea ce este chiar jenant, la un moment dat. Deci, cu alte cuvinte, Mobra lu’ Gigel a trecut în rândul sfinţilor, la una cu Sfântul Petru, de exemplu, doar c-aşa a avut chef Gigel şi a catadicsit „Popa Ţavă” contra a treizeci de „arginţi” a câte 10 bani! Ei, nu-i chiar aşa, dar dă bine la auditoriu: „S-a SFINŢIT cutare obiect şi a fost dăruit din marea mărinimie şi largheţe buzunărească a lu’ catindatu”…, „catindat” care pur şi simplu şi-a bătut joc de alegător: a furat din banii acestuia până la alegeri, din ce a furat i-a dat înapoi o părticică într-o plasă amărâtă, ca să fie iarăşi pus în postura de a-i fura din nou şi mai abitir banii aceluiaşi alegător naiv, ca să nu spun prostit de-a binelea! Pe scurt, culmea tupeului: te jecmănesc, ca să am de unde-ţi da mita ca să te pot jecmăni din nou! „Case closed!”, cum ar spune ex-comisarul Şoric, cel ce întreba şi se întreba „de ce e interlop” mafiotul Mararu, bunul său „vecin şi preten”…
Ei, cam despre astea ar fi trebuit să-l auzim zicând pe Sebastian Lăzăroiu, da’ nu-i atât de prost ca să-şi dea singur cu vaporu-n cap, aşa că bate şi el câmpii (cu obişnuita-i lipsă de graţie), doar-doar s-o uita careva şi-n gura lui şi s-o milostivi să se mai lase prostit ÎNCĂ O DATĂ ca să voteze vreun portocaliu, căci dulce ca mierea e bugetul patriei…
Komenteaza articolul
