Opinie • Dreptul de… a renunţa la dreptul de autor

Vizionari: 124
3 Septembrie 2010 Ora: 13:02
În sistemul nostru de drept, ca şi în celelalte legislaţii europene, proprietatea intelectuală este apărată prin legi speciale.
În practică (a nu se înţelege jurisprudenţă) se înregistrează două atitudini contradictorii. Pe de o parte, universităţile care se respectă sau care încearcă să respecte calitatea şi proprietatea intelectuală s-au gândit să implice responsabilitatea absolvenţilor care erau tentaţi să fabrice sau să ia gata făcute lucrările de diplomă sau disertaţie. Astfel, au introdus deocamdată modalitatea declaraţiilor pe proprie răspundere că lucrarea est5e realizată în totalitate de candidatul la examenul de licenţă sau disertaţie. În temeiul acestei declaraţii şi ca urmare a faptei nedemne de a compila sau de a se prezenta cu lucrarea altuia ori cu o lucrare gata făcută pe net, se poate atrage uşor răspunderea pentru fapta proprie, iar teama de incidenţa legii şi de atragerea răspunderii proprii duc oarecum la reducerea situaţiilor de fals, uz de fals, plagiat sau încălcarea proprietăţii intelectuale.
Pe de altă parte se înregistrează o implicare neocomunistă în problema drepturilor de autor. De ce neocomunistă?! Pe mine personal mă duce cu gândul al fenomenul Piteşti şi la alte focare concentraţionare: nu la detaliile prezentate de Virgil Ierunca, nu la botezul studenţilor în cazanele ce serveau drept haznale şi la întregul univers mefitic, subuman al broscăriei şi al şerpăriei în care erau obligaţi să trăiască intelectualii pe motiv că sunt legionari, ci la programul politic de anihilare a intelectualităţii.
Deosebirea este că astăzi nu se încearcă anihilarea, ci numai neutralizarea intelectualilor, inducerea letargiei sau constrângerea la indolenţă. Temeiul acestui program este, bineînţeles, legal: legile speciale în baza cărora, în mod absurd, cei care beneficiază de drepturi de autor trebuie să stea ore întregi la şomaj, pensii ori sănătate pentru a mai plăti ceva la bugetul de stat. Modalitatea este cronofagă. Statul la cozi consumă timpul necesar jucării unor piese ori scrierii unor articole. În tot acest timp, lucrătorii în construcţii, fără contracte, câştigă nestingheriţii într-o zi cât un intelectual într-o lună.
Iar onoratele primării şi consilii locale formulează recurs împotriva sentinţelor care au dat câştig de cauză profesorilor, pe probleme salariale. N-au bani, dar dau bani pe proiecte dezonorante.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase