Opinie • După noi, Potopul!

În timp ce o bună parte din ţară a intrat la apă, pagubele umane şi materiale fiind, practic, inestimabile, oamenii noştri politici îşi arată (pentru a câta oară?) neputinţa în faţa dezastrelor care ne lovesc. Să fie oare doar lipsa unei gândiri în ceea ce priveşte prevenirea acestor calamităţi naturale sau este pură ignoranţă?! Oricât de retorică ar fi întrebarea, nu putem să nu observăm că, oamenii noştri politici sunt mereu surprinşi, ori de câte ori, natura loveşte fără milă.

Din nou, inundaţiile care au lovit o bună parte din teritoriul României au prins pe picior greşit autorităţile publice locale şi naţionale. Suprapusă peste criza care loveşte din plin ţara, situaţia catastrofică, creată în urma dezastrului lăsat în urmă de furia apelor revărsate peste sate şi oraşe, arată starea de fapt în care ne aflăm. Suntem dezbinaţi, bolnavi şi singuri. Bântuiţi de aceleaşi nelinişti. Când cuprinşi de greaţă, când de un entuziasm tâmp, dar mai mereu căutând vinovaţi acolo unde toţi se cred absolviţi de vină. Scriam data trecută că guvernul Boc ar fi trebuit să-şi dea demisia, cred şi acum acelaşi lucru, orice alt guvern ar fi privit cu alţi ochi, cu atât mai mult cu cât, guvernul actual nu se mai bucură, nici de sprijin parlamentar, nici de cel al electoratului. Vizitele făcute de premier în zonele sinistrate demonstrează deplin care este gradul de simpatie şi încredere al guvernului său. Sunt tot mai numeroase vocile celor care se pronunţă împotriva sa. Nu vorbesc numai de partidele din opoziţie, dar, printre cei care cer imperativ demisia premierului şi a guvernului sunt chiar unii membri ai partidului de guvernământ. Până şi preşedintele pare să nu mai fie chiar atât de sigur că guvernul Boc poate să fie soluţia salvatoare pentru România. Cu toate astea, Emil Boc se încăpăţânează să reziste în ciuda unor evidenţe din ce în ce mai clare.

Până şi în acest context, oamenii noştri politic nu renunţă la circ. Actori într-o piesă cu autor necunoscut, politicienii români sunt bufonii perfecţi. Maimuţăreala la care se expun este, însă, numai o latură a personalităţii fiecăruia. Sunt multe altele care-i pot defini. Lipsa loialităţii, a curajului, a demnităţii…

Ei bine, din acest vivarium nu lipseşte nici preşedintele. Aflat la ultimul său mandat, Traian Băsescu afişează o mimică tot mai sfidătoare. Efectele în plan public s-au văzut zilele acestea când preşedintele a dat piept cu cei aflaţi în mare suferinţă, sinistraţii din zonele afectate de inundaţii. La aceasta se adaugă interesele unor trusturi de presă, care caută cu acribie audienţa, dar mai ales, se pregătesc să dea lovitura de graţie regimului Băsescu. Nimic nu mă mai miră într-o Românie în care, până şi tragediile unora dintre noi sunt speculate politic şi mediatic deopotrivă.

Am văzut în aceste zile o serie de manifestări nevrotice susţinute de politicieni şi jurnalişti laolaltă. De la roşiile aruncate în capul premierului Boc, la dialogul tragi-comic al preşedintelui Băsescu cu unii sinistraţi, până la transmisiunile live ale unor televiziuni naţionale, totul a fost cuprins într-un scenariu cu iz apocaliptic. Imaginile prezentate erau apăsătoare, tragice, umilitoare. Oameni disperaţi, case distruse de furia apelor, sinistraţi arătând cu mâna către guvernanţi. Totul pe fondul unui sinistru fără margini. Numai că, de 20 de ani bâjbâim în întuneric căutând un reper. Nu l-am găsit încă. Vorbim de solidaritate, de forţă, de întrajutorare, dar, nici măcar la nivelul omului de rând nu funcţionează solidaritatea  - amintesc aici sfârşitul tragic al unei mame care a vrut să-şi salveze fiul imobilizat într-un cărucior, în timp ce vecinii şi jandarmii priveau neputincioşi la moartea femeii şi a băiatului său handicapat -, cu atât mai mult  la nivelul clasei politice, unde totul pare compromis. După cum se vede, forţele noastre politice nu reuşesc să găsească punţi de comunicare cu poporul nici măcar în asemenea momente. Paradoxal, însă, acelaşi popor năpăstuit dă buzna în cabinele de vot atunci când bocii, videnii, bercenii, pontiştii şi crinişorii i-o cer. E acesta un dat pe care îl tot târâm prin istorie şi de care nu scăpăm în veşnicie. La fel ca şi spălatul rufelor în public.

Din păcate, aceste resentimente, animozităţi, dispute, sunt preluate şi întreţinute de unele canale media, unde zi şi noapte, unii jurnalişti ard la foc încins toate încercările actualei puteri de a salva ceva din nenorocirile ce s-au abătut asupra României. Lupta aceasta inegală şi nepotrivită creează impresia unui faliment total a celor care guvernează ţara. Preşedinte şi premier, guvern şi partid de guvernământ sunt luaţi la bani mărunţi şi tocaţi pe îndelete de reprezentanţii unor trusturi media recunoscute, de altfel, ca fiind împotriva regimului democrat-liberal aflat la putere. Fără îndoială, în acest marasm programat şi programatic, totul este întunecat, compromis, distrus. Greşelile guvernanţilor sunt contabilizate şi minuţios analizate şi dezbătute de opoziţie, de analişti şi comentatori din toate zonele. Toţi aduc argumente în sprijinul teoriei dezastrului iminent.

În acest context, determinarea premierului, soluţiile propuse nu mai au relevanţa necesară pentru sinistraţi. Înlăcrimaţi oamenii îşi plâng morţii şi pierderea bunurilor şi a caselor în care au trăit de o viaţă. Durerea nu poate fi înlocuită de nimic. Nici de vizitele premierului, nici de soluţiile propuse de acesta, nici de prezenţa preşedintelui în zonele calamitate. În timp ce apele înghit casă după casă, ameninţând sate şi oraşe, la televizor, unii politicieni şi jurnalişti fac duş de aer rece, clevetind pe marginea dezastrului. Nu poţi să nu vezi că în spatele cortinei se ţes şi se pun la cale noi scenarii politice. Nimic mai sinistru.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta