Opinie • Educaţia mutilată

Când într-un sistem social, educaţia se află printre ultimele locuri pe scara ierarhică a sistemului de valori şi este distrusă sistematic intenţionat, acel popor se conduce singur spre autodistrugere. Când spun educaţie, mă refer la etică morală şi profesională, la conştiinţă, la bun-simţ, la discernământ, la responsabilitate, pe scurt, la un comportament civilizat în societate. Nu mă pot considera civilizat dacă nu salut cunoscuţii, dacă îi hărţuiesc, dacă acumulez ură din dorinţa de a face rău semenilor, dacă fur, dacă mint, dacă escrochez, dacă urmăresc să mă îmbogăţesc de pe urma altora, dacă îmi asum merite din munca altora, dacă-mi ucid aproapele. Nu mă pot considera civilizat, dacă nu încerc să le arăt celor care greşesc unde greşesc, din dorinţa de a le trezi conşţtiinţa, de a-şi asuma propriile fapte, de a şi le însuşi, ca apoi să şi le corecteze. Mă consider un bun pedagog doar în măsura în care îmi duc la îndeplinire toate acestea.

Dar să vedem de unde a plecat toată această tevatură? De ce astăzi educaţia în România este mutilată, de ce pluteşte în derivă, neştiind încotro să se îndrepte?

Cineva îmi spunea: ”Din totdeauna am zis că două lucruri sunt importante în viaţă: să ai educaţie şi cultură.  Dacă ai educaţie, dar nu ai cultură, vei fi un om cu un orizont limitat, vei rămâne izolat în societate. Ţi se va spune fie că ai o gândire îngustă, că porţi ochelari de cal, fie că eşti incompetent Dacă ai cultură, dar nu ştii să te comporţi civilizat, vei fi respins de societate. Îţi vei împărtăşi cunoştinţele doar celor dintr-o pătură socială mai joasă, doar aceia te vor urmări extaziaţi. Nu vei putea aspira la cercurile înalte.” Dar cel mai rău este când nu ai nici cultură, şi nu ai nici un comportament civilizat. În concluzie, care ar fi reţeta succesului în acest caz? În primul rând, trebuie să îi ai pe cei şapte ani de acasă (căci acolo şi atunci ţi se pune baza bunelor maniere, dar numai dacă ea există în acea familie), cărora să le adaugi anii de educaţie din şcoala generală. În liceu, educaţia doar se consolidează, iar într-o facultate care se respectă, ea se cizelează. Dacă părinţii nu au o educaţie aleasă, este clar că nu-şi pot educa în limitele bunului simţ, copiii. Când copiii merg la şcoală, dacă au ghinionul să nimerească personal didactic la fel de prost educat ca şi ei, nu au cum să progreseze în acest sens. Vor învăţa că se poate lenevi, că totul li se trece cu vederea. Vor învăţa că violenţa nu se pedepseşte, că regulamentul nu prea se respectă, că profesorii îi vor promova, chiar dacă nu şi-au însuşit lecţiile şi nu şi-au consolidat cunoştinţele, care le-ar dezvolta înţelegerea lumii înconjurătoare, gândirea, analiza, sinteza, aplicarea cunoştinţelor în viaţa de zi cu zi... că... de... li se face milă profesorilor de ei sau promovează prin sistemul de mită şi pile, care, din nefericire, în general este acceptat, copiază la lucrări, teze, etc., şi iată cum şcoala românească scoate analfabeţi pe bandă. Ajung la facultate unde dacă plătesc bine, îşi trec examenele cu brio, apoi cu sacoşa plină de bani îşi cumpăra şi postul. Şi gata, şi-au atins scopul. Stau liniştitţi şi promovează aceeaşi stare a lucrurilor, înrăutăţind tot mai mult educaţia care, treptat, se transformă într-un sistem idiocratic. Şi cam pe aici ne regăsim noi acum. Ce urmează?

Dacă nu vrem să stopăm acest sistem şi îl vom promova în continuare, ok. Ne merităm soarta. Nu vrem să fim responsabili, nu vrem să gândim, nu vrem să fim bine pregătiţi civic şi profesional pentru a face faţă problemelor vieţii, nicio problemă. Aleşii noştri vor fi în continuare din ce în ce mai incompetenţi, vor fura în continuare tot ce se va putea, iar când sacul se va goli (ca acum),  nu vor şti ce altceva să facă, decât să bage mâna tot mai adânc în buzunarul omului de rând, să exploateze tot mai mult poporul. Iar poporul, ce să facă? Păi să tacă chitic? Gândirea nu i-a fost dezvoltată în şcoală la timpul potrivit, cunoştinţele dobândite pe băncile şcolii se rezumă la a căuta România pe hartă la Polul Nord.

Un pas înainte şi doi înapoi, că aşa se joacă hora pe la noi...

În sfârşit, românii încep să se trezească! În sfârşit, până şi liderii noştri s-au decis să sublinieze adevărul crud al unei epoci pe care o străbatem: sistemul de valori a fost distrus, educaţia este în derivă. Suntem ca turma fără păstor. Dar am făcut un mare şi important pas înainte, o dată cu ziua de marţi, când s-a dezbătut moţiunea de cenzură. Poporul român a început să spună lucrurilor pe nume, pornind de la structurile din vârf! Rămâne de văzut în ce măsură va reuşi să răsucească la 180° situaţia creată, sau dacă se va dori acest lucru la  nivel înalt...

"Spre deosebire de mulţi dintre colegii dvs. am ceva ce voi nu aveţi, ceva care se numeste ruşine, conştiinţă, scrupule. Dacă am minţit într-o zi nu pot să pun capul pe pernă fără să mă frământ două-trei ore că am minţit, nu pot să mint fără să-mi tremure o fibră pe faţă, aşa cum faceti dvs. Aţi adus Romania la criza morală, aţi distrus esenţa unei societăţi, codul etic, morala, încrederea în semeni", a precizat Ludovic Orban, în cadrul discursului susţinut cu ocazia dezbaterii moţiunii de cenzură, menită să taie 25% din lefurile bugetarilor şi 15% din lefurile pensionarilor. Dar, oare, este acelaşi lucru să tai aceste procente din salarii şi pensii astronomice, comparativ cu cele de 10-20-30 de ori mai mici? La toamnă vor majora şi taxele, şi impozitele, şi nu ne va mai ajunge salariul nici să ne plătim toate facturile. Bineînţeles, dacă până atunci nu apare vreun super-man salvator, care să găsească totuşi o soluţie civilizată de ieşire din criză.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta