Opinie • Electryon electoral

Guvernul interimar al României, prin ministrul economiei, Adriean Videanu, a dat undă verde înfiinţării unei companii naţionale energetice, din care vor face parte cele trei complexuri energetice din Oltenia şi SNLO. Marin Condescu a prezentat posibila înfiinţare a acestei companiei energetice cu nume de zeiţă antică, „Electra”, ca un succes al sindicatelor şi al său personal. La rândul său, Ionel Manţog consideră că, apariţia acestei companii nu ar fi fost posibilă fără aportul nemijlocit al PDL şi, „în special”, al preşedintelui Traian Băsescu. Ideea este veche şi a suferit de-a lungul timpului numeroase adaptări în funcţie de regimul politic aflat la putere. De fiecare dată această companie care, chipurile, are să salveze zeci de mii de locuri de muncă a fost o piesă de schimbă pe care cei aflaţi la putere au pus-o în scenă pentru a minţii electoratul. Mai mult, la Gorj, campaniile electorale de până acum au adus în prim plan un alt vis al liderilor politici din minerit şi energie, înfiinţarea unor noi grupuri energetice în judeţ. Chestiunea termocentralelor de la Motru şi Sărdăneşti nu a fost, însă, decât temă de campanie pentru un partid politic. Acum, acelaşi partid readuce în prim plan înfiinţarea mult disputatei companii energetice naţionale, una dintre cele două de care făcea pomenire ministrul economiei.

Ionel Manţog, şeful de campanie al lui Traian Băsescu şi Marin Condescu, o portavoce a democrat-liberalilor, încearcă să convingă electoratul din bazinul minier al Olteniei de beneficiile înfiinţări acestei companii energetice pentru viitorul economic al judeţului Gorj.

Ambii sunt persoane ce au jucat un rol important în ceea ce priveşte procesul decizional la nivelul societăţilor din minerit şi energie. Fiecare a avut urcuşurile şi coborâşurile sale care au născut o serie de deziluzii, atât în plan profesional, cât şi în cel personal. Amândoi au profitat de situaţia în care s-au aflat aceste unităţi de-a lungul timpului. Printre altele, şi unul şi altul s-au trezit cu dosare penale. Până în prezent, nici unul nu a fost declarat vinovat de o instanţă de judecată pentru faptele vizate. În decursul timpului, au jucat roluri diferite în politică, reuşind să influenţeze, într-un fel sau altul, masele de manevră din minerit şi energie pentru a vota cu unul sau altul dintre candidaţi, cu unul sau altul dintre partide. Totodată, au fost doi dintre cei care au susţinut înfiinţarea unei companii energetice. Ideea nu e nouă, în schimb are mai multe moaşe care îşi revendică paternitatea. Cert este că nici un guvern, cu excepţia celui liberal, nu a pus-o în practică. După alegerile de la sfârşitul anului trecut, când vechiul guvern şi-a făcut bagajele, democrat-liberali, care au pus mâna pe ministerul economiei, au tot vehiculat necesitatea unei strategii energetice naţionale. În cadrul acesteia s-a ridicat problema înfiinţării a două companii naţionale energetice care să înglobeze toate unităţile din ţară producătoare de energie. Lucrul nu s-a întâmplat însă până azi. Mai multe voci „autorizate” au spus de fiecare dată că este nevoie de timp pentru a se concepe un astfel de sistem. Apoi, trebuie luat în calcul, inclusiv, părerea partenerilor europeni în contextul unei strategii comune pe această temă, dar şi necesităţile izvorâte din învecinarea ţării noastre cu unele state producătoare la rândul lor de energie pe bază de cărbune, hidro sau nuclear. Deocamdată lucrurile nu sunt foarte clare. Ceea ce fac unii, dărâmă alţii. Chestiunea rămâne.

În aceste ape tulburi se poate pescui peştele cel mare

Cine se va arăta cu trofeul în braţe, nu ştim sigur, însă, până în acest moment, şi cu o mare probabilitate şi în viitor, tema unor companii energetice a fost şi este o bună temă de campanie electorală. Marin Condescu şi Ionel Manţog ştiu bine acest lucru şi nu stau prea mult pe gânduri când e vorba de voturile pe care trebuie să le bage în tolba lui Traian Băsescu. Iluzia născută pentru mulţimile de mineri şi energeticieni este cu atât mai mare cu cât în decursul timpului, aceste două categorii profesionale au trecut prin numeroase procese de restructurarea şi disponibilizare cu consecinţe sociale, în multe cazuri, de-a dreptul dramatice. În condiţiile unor presiuni foarte mari de natură umană, minerii şi energeticienii sunt o bună masă de manevră, un bazin electoral numai bun de speculat. Voturile lor sunt vândute în schimbul unei puteri de care se bucură în special liderii politici şi cei de sindicat plus camarila din jur. De aceea cred că, toată gargara lui Condescu nu face doi bani în perspectiva în care el este cel ce va profita mai mult, asigurându-şi în continuare avantajul de a se pune în fruntea a peste 18000 mii de oameni. Cu o forţă mult diminuat, Marin Condescu n-ar mai conta în angrenajul jocului politic şi economic. Toţi slugoii, cămătarii şi cocotele de pe lângă el nu ar mai însemna nimic. Puterea sa este datorată oamenilor necăjiţi care sunt minţiţi, păcăliţi, înşelaţi şi dispreţuiţi de o mână de indivizi cocoţaţi pentru „totdeauna” la cârma sindicatelor miniere.

Nişte agramaţi, peltici, combinatori şi marţafoi

Ar trebui pagini întregi pentru a explica mecanismele prin care aceşti oameni îşi fac averi uriaşe din bani nemunciţi. Dar, despre nemerniciile din sistemul minier şi energetic s-a tot scris. Interesat sau nu. Din aceste informaţii disparate s-a creat o imagine de turn babel, unde, din raţiuni care scapă profanilor, nimeni nu doreşte să spargă buboiul. Să descleşteze limbile. Să elimine complicităţile. Vorbăria fără noimă a politicienilor, interesele partidelor politice pentru a menţine o stare de fapt, prejudecăţile, lipsa de curaj a unor instituţii fundamentale de a aplica legea, datorată în principal amestecului politicului în administraţie, rapoartele necitite sau citite printre rânduri ale serviciilor secrete, turnătoriile ordinare, permit jaful şi acapararea puterii de către o mână de indivizi lipsiţi de scrupule. Toţi sunt conectaţi la această sursă inepuizabilă de bani şi putere. Pe bună dreptate, însă, fără aceste imense complicităţi, Gorjul ar capota din punct de vedere economic. Prin menţinerea acestui sistem de relaţii între administraţie, partidele politice şi sindicate, Gorjul supravieţuieşte. În ciuda decalajelor enorme între diferite categorii sociale, o bună parte dintre gorjeni au un loc de muncă bine plătit, chiar dacă din acest decor nu lipsesc şmecherii, speculanţii şi traficanţii de bunuri şi persoane. Prăbuşindu-se sistemul minier şi energetic ar crea o catastrofă greu de evaluat. Reinventarea lui după alte criterii poate fi salvarea pentru încă un timp a miilor de gorjeni care lucrează în minele, carierele sau termocentrale din judeţ. Lucrurile nu sunt clare. Nici această campanie electorală nu le va clarifica. Oamenii vor rămâne în continuare cu speranţa, politicienii cu voturile. Noi cu impresia că am asistat la o nouă farsă din multele cu care ne-am obişnuit în ultimi ani.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta