Opinie • Europa analfabeţilor

„Am acumulat oameni ignoranţi ani la rând. Sistemul de învăţământ este împietrit, administraţia centrală exercită un control strict, iar programa şcolară este nesolicitantă şi rigidă”. Verdictul clar şi înspăimântător e dat de miliardarul portughez Belmiro de Azevedo. Afaceristul este primul care a simţit dezastrul spre care se îndreaptă ţara sa. Şi nu numai atât. E spaima că cea mai importantă resursă, cea umană, obligatorie pentru depăşirea oricărei crize, este subnutrită educaţional. Nu e doar la nivelul Portugaliei. Cea mai mare parte a Europei e în stare critică. Conform datelor oficiale, 6 milioane de copii renunţă anual la studii. Cei mai mulţi sunt din Spania, Franţa. Chiar şi din Anglia. În România, peste 450.000 de copii, cu vârste între 3 şi 17 ani, nu sunt înscrişi la o instituţie de învățământ. Unde apare problema? Europa, sau cel puţin o mare parte din ea, se va umple în câţiva ani de analfabeţi funcţionali. De indivizi incapabili să exercite mai mult decât o muncă fizică. Deja sunt foarte mulţi. Şi va fi o concurenţă acerbă cu valurile de imigranţi veniţi din Africa sau Asia. Stăpânii banilor au înţeles primii că bătrânul continent e pândit de o boală ce poate deveni mortală. Ştiu că fără materie cenuşie nu se poate înmulţi averea. O cifră venită din Asia tulbură şi mai mult apele viitorului. Toţi absolvenţii de liceu din India sau China ştiu limba engleză. Toţi. Aceste două ţări adună aproape un sfert din populaţia globului. Şi poate că statistic, acolo, sunt mai mulţi analfabeţi decât în Europa. Dar, la fel, de la un an la altul, tot mai mulţi tineri de acolo depăşesc numărul celor din Europa care au o educaţie superioară. Bătăliile nu se poartă pe perioade scurte. Lumea nu este gândită în termeni de genul „în mai ieşim din criză”, sau „din toamnă cresc lefurile”. Planurile se fac pe decenii. Investiţiile solide se fac pe termen lung. Deşi noi, românii, şi o parte din restul europenilor nu vrem să înţelegem şi să adoptăm astfel de strategii. Mai concret, suntem la nivelul politicii „umplerii maţului imediat”. Al ideii de a ne fi nouă bine astăzi. Iar pentru mâine vom vedea.
Trăim într-o anormalitate, după perdele de fum. Avem impresia că dacă ştim să butonăm un iPad, să învârtim volanul unei maşini cu climă „bizonică” şi avem un calculator de la care postăm comentarii idioate pe internet suntem o civilizaţie superioară. Şi din când în când mai scuipăm în sictir şi câte o sămânţă în capul africanilor ori a imigranţilor arabi. Puţini dintre noi şi mult mai puţini din generaţia de pe băncile şcolii suntem pregătiţi pentru viitor. De ce? Pentru că am fost şi suntem educaţi într-un sistem în care contează acumularea forţată, învăţatul pe de rost şi burduşirea creierului cu o teorie, de multe ori depăşită de vremuri. Pentru a rezista, pentru a avea o şansă, trebuie schimbat totul. Trebuie să învăţăm să gândim, dar mai ales cum să gândim. Altfel, recesiunea prin care trecem acum va fi nimic faţă de criza ce se prefigurează.
P.S.: În anii 90, după una dintre cele mai grave recesiuni economice, Finlanda a schimbat din temelii sistemul educaţional. Principiile de la care a plecat: nu există eşec şi fiecare copil are dreptul la acelaşi standard de educaţie. Astăzi, este ceva normal ca adolescentul să termine primele opt clase cu medii excelente, vorbind o engleză perfectă şi citind o carte pe săptămână. Costul este de 200.000 de euro pe copil pentru toată perioada şcolarizării. Rezultatul: După 20 de ani, Finlanda are CEL MAI PERFORMANT SISTEM EDUCAŢIONAL. Şi cel mai important, e pe primele locuri în lume la bunăstare socială şi bogăţie.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta