Opinie • Existenţa fast-food şi busola senzaţionalului la români

Într-o societate în derută, în criză sau în plin proces de degradare indusă, cu o generaţie

fast-food caracterizată prin diletantism şi care face totul pe fugă, de la mâncat, îmbrăcat până la rezolvarea sarcinilor de serviciu, ideea de raţionalizare nu-şi mai găseşte locul.

Viaţa este, deşi nu prea pare, o masă de biliard, dar cu multiple feţe. După modelul preşedintelui jucător, mai nou antrenor, toţi jucăm, dar biliard. Încă o bilă, încă o reuşită,încă o afacere profitabilă. Viaţa devine un şir de lucruri fade, dar pe care le punctăm cu ambiţie,  cu patimă uneori. Ne batem pe ciolane care sunt pe sfârşite, ţinem cu dinţii de funcţii şi ne gândim că pe noi ne-a afectat cel mai mult criza. Într-adevăr, cu cât eşti mai sus în ierarhie, dar cred că totuşi până la un anumit punct, cu atât te afectează cel mai mult criza. La vreme rea, primele lucruri la care omul renunţă sunt serviciile şi într-o măsură mai mică alimentaţia şi întreţinerea.

Dar cum stăm cu distracţiile? Banii nemunciţi se duc pe apa sâmbetei, a distracţiilor. Românul dintotdeauna a investit în copii. Acum, doar îşi face iluzii că aşa face sau investeşte prost, lăsându-le bani… care ajung investiţii în distracţii: nerambursabili, ca banii europeni.

Suntem generaţii frustrate, ieşite de sub comunism. De două decenii nu ne mai revenim. Refulările se tot proliferează la infinit şi greşim din ce în ce mai mult. Dacă noi nu am avut o copilărie fericită şi societatea comunistă ne-a opacizat, vrem să le oferim copiilor totul. Dar totul sau perspectiva deschisă înseamnă haos.

Busola noastră ne ghidează spre senzaţional (după influenţa balcanică sau americană). De la clevetiri până la distracţii, disecăm senzaţional viaţa, trăind surogate de existenţă. Îi împingem la existenţe-surogat şi pe copiii noştri, oferind plăcere, nu creând caractere…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta