Opinie • Fard pentru un obraz… gros

„La toate neregulile ori nedreptãțile, românul se adapteazã. Nu se resemneazã complet fiindcã de obicei încearcã sã obținã o ameliorare a situației pe cale individualã, cãutând pe cât se poate un aranjament. ªi odatã acest țel ajuns, situația generalã nu-l mai intereseazã.” (Mihai Ralea)

Ca orice om normal din țara aceasta mã întreb și eu care este limita suportabilitãții. Nu am încã un rãspuns. Suntem ca într-o cursã pentru doborârea unui record mondial, fãrã a ști însã dacã vom mai ajunge la linia de sosire. Alergãm și din când în când ne mai întrebãm cât mai putem suporta. Care este ultima picãturã a rezistenței. Ne evaluãm efortul și unii dintre noi cedeazã…Privim în jur cãutând și implorând ajutor și ce ni se oferã?…
Indiferențã! Ipocrizie! Dezinteres pentru normele comportamentale cuplat cu un interes preponderent pentru propria utilitate, semnalând inconsecvența noastrã atitudinalã…Eu! Cel mai utilizat cuvânt…Mentalitatea noastrã este dominatã de o culturã a „eu-lui”, a privilegiilor și a nerespectãrii normelor…Sã fie doar o trãsãturã a unui prezent anost? Sau acesta este „regulamentul de ordine interioarã”, indiferent de timpul istoric?
Se poate vorbi despre un eșec moral? Dacã rãspundem afirmativ aceasta se datoreazã nu pentru faptul cã națiunea noastrã este net inferioarã altor națiuni, ci pentru faptul cã este corigentã la examenul de consecvențã cu propriile opțiuni. Fãrã dileme morale, fãrã exercițiul consecvenței etice, dar oportuniști atunci când este vorba de câștiguri personale, am creat noi forme de evaluare a calitãții (sub)umane. Faptul cã ținem discursuri despre valori, dar nu le cultivãm, cã deplorãm anumite conduite non-etice, însã le urmãm noi înșine, cã cerem de la alții ceea ce oricum noi nu ne gândim sã facem, sunt tot atâtea criterii care pot caracteriza derapajul nostru moral. ªi dacã este sã fim sinceri pânã la capãt, nici mãcar despre valori nu mai vorbim. Ar fi prea plictisitor și inutil… ªi anacronic…
Nici mãcar noua lege a educației nu este preocupatã cu acest deziderat. Pãi, cui îi mai trebuie? Dacã obiectivul este ca elevii sã devinã buni tâmplari și tinichigii la ce ar mai trebui sã își însușeascã valorile. Ar deveni chiar periculos, fiindcã ar începe sã gândeascã. ªi atunci, ce ne facem la alegeri? Cine mai primește gãleți și vreo doi pești?
Ideea cã nu stãm mai rãu decât alții constituie o sursã de anestezic autohton, însã fãrã posibilitãți de extirpare a celulelor canceroase. Tãria moralã a unei persoane (sau națiuni) este sugeratã de capacitatea acesteia de a-și urma în mod consecvent și coerent normele. Contrar a ceea ce acuzãm de obicei, Rãul moral nu constã doar în persistența unui regim creat de anumiți indivizi, ci într-un anumit tipar de comportament care se regãsește generalizat.
Partizani politici deveniți peste noapte “independenți”, dar și “dușmani” care pe sub masã își strâng mâinile nu constituie nicidecum o raritate pe plaiurile mioritice. Nici acum, nici în epoca “de aur” și nici mãcar în cea “a fierului”. Suficient sã ne gândim la strãbunii noștri daci care au avut “delicatețea” necesarã sã-și distrugã propriul regat. Desigur, prin binecunoscutele lupte politice. ªi intrigi… Spre binele țãrii, bineînțeles! De atunci s-au schimbat doar culorile (politice) și…uniformele! Iar drept recompensã și-au primit aplauzele și…stelele.
Într-o zi, prin perioada interbelicã, poetul Ion Minulescu (care era finanțat de liberali), surprins de cãtre Brãtianu cochetând cu Partidul Conservator, a declarat: “Suntem niște ticãloși!” Sã fi vorbit doar despre el? Cel puțin a recunoscut-o… Interesantã ținutã moralã! Dupã zeci de ani trecuți, constatãm nu cu prea multã surprindere cã am evoluat: nu mai recunoaștem nimic! Ne fardãm, autoiluzionându-ne cã e bine. Sub stratul gros de fard se ascunde însã un obraz pe mãsurã!
P.S. Aș fi vrut astãzi sã scriu despre altceva. Insa am fost provocat sã continui lupta cu …vântul. Promit cã de data viitoare voi încerca sã schimb macazul. Insã, cred cã voi rãmânea în același perimetru. Dar, atenție: vin cu soluțiile! Cel puțin, încerc…

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta