Opinie • Farmecul „patimilor”

Calea Crucii nu este un spectacol. Deşi asta a devenit! Nu este doar mister! Deşi asta celebrăm! Drumul Golgotei nu s-a terminat în suferinţă! Insistenţa pe patimi a condus la mortificări personale. Dacă dorim să înţelegem cum se cuvine sensul Paştelui, trebuie să revenim la sensul iniţial al cuvântului, care semnifica „eliberare” din sclavie. Descătuşare din excese! Dezrobire din omenescul cotidian!Paştele cuprinde sacrificiu, dar şi punere în libertate! Suferinţă, dar şi speranţă! Moarte, dar şi viaţă! Din acest punct de vedere, Paştele ne invită la un exod personal, unul care presupune nu doar o împărtăşire a morţii, ci şi o exaltare a învierii.”Creştinismul ne invită să recunoaştem în orice om care suferă pe Hristos. Acesta este mesajul esenţial al lui Iisus. Aceasta presupune să depăşim dolorismul şi să acţionăm în sprijinul celor dezmoşteniţi, să nu ne complăcem în suferinţă, ci să o alinăm pe cea a aproapelui nostru. Iubire şi caritate, mai degrabă decât atracţie morbidă către violenţă” (Jean Delumeau, Pătimirea lui Iisus)Urarea creştină referitoare la învierea Mântuitorului ar trebui să fie însoţită şi de dorinţa propriei noastre ieşiri din bezna în care suntem ţinuţi ca sclavi. Din păcate, Evanghelia după Ioan confirmă o realitate pe care o negăm, dar în care ne complăcem: „odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina!” Trăim în mod deliberat sub jugul răutăţii ce ne întunecă orizontul şi în faţa căruia rămânem impasibili. Lanţurile ne atârnă greu şi le considerăm ca proprietate eternă…Şi, totuşi, există un farmec al „patimilor”. Şi totuşi, există IUBIRE!…Hristos a înviat! Şi noi odată cu El!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta