Opinie • Fatalitate românească

Pe lângă mulţimea defectelor pe care, ca români, le avem inevitabil, genetic sau tradiţional cutumic, avem şi ceva calităţi. Suntem nerăbdători, pripiţi, repeziţi, dăm buzna, dăm năvală, popular – tăbărâm, chiar dacă înţelepciunea populară spune să nu zicem hop până n-am trecut hopul.

Îmbătată de exit-polluri, alianţa roş-galbenă tuşată şi cu un pic de albastru conservator, a petrecut noaptea de după alegeri, evident, petrecând. Membrilor şi simpatizanţilor care au avut acces în sala de bal li s-au împărţit pahare de şampanie, bezele, ministere, sărăţele, deconcentrate, funcţii şi recompense, fiecăruia după prestaţie şi importanţă.

Într-un glissando ameţitor s-a cântat în cor “The winner takes it all”, succesul şi potenţiala glorie au mai produs falseuri la refren, dar, ce mai conta, când Victoria plutea în aer ca H1N1.

Somnul dulce şi reconfortant al dimineţii a venit ca o briză, ca o boare pe deasupra viilor - câţi mai rămăseseră – ridicând de prin ponoare puful păpădiilor şi colbul de pe afişele electorale.

Trezirea a fost mai bruscă decât alarma la incendiu şi mai zgomotoasă decât sirena lui Roaită.

Numai românească poate fi fatalitatea de a te culca seara cu un Geoană în desu-uri mătăsoase şi a te trezi dimineaţa cu izmenele lui Băsescu în aşternut. Ce poate fi mai cumplit, decât să constaţi – după o noapte de sex fierbinte şi sălbatic – că pe silfida cu ochi migdalaţi şi gene lungi, căreia i-ai jurat iubire veşnică, o cheamă, de fapt, Vasile. Şi-atunci, reciţi blestemul lui Francois Villon:

Să fie daţi grămadă la pământ,
Străpunşi în inimi, sfârtecaţi pe rând,
Tăiaţi la beregăţi, să moară-n chin
Şi-n fund de iad să stea cât mai curând,
Crâşmarii care toarnă apă-n vin!

La focul iadului să se prăjească-uşor

Şi institutele de exit-poll.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta