Opinie • Gorjul, buricul pământului

O victorie cât o inimă de român zbătându-se, dar şi o stranie potriveală mă determină să scriu acest editorial. Victoria aparţine, în primul rând preşedintelui Asociaţiei “21 decembrie 1989” - Teodor Mărieş - iar potriveala, destinului gorjenesc. Dar, despre, potriveală, vorbim la finalul poveştii!

Iată, la început, despre ce este vorba! Tiptil, precum pisica pe lângă oala cu smântână Guvernul României a spart o fereastră, făcând loc unui suflu de aer curat care ar putea să ne însănătoşească. A aprobat desecretizarea a peste 7 mii 600 de file, din totalul de 8.635, care încă erau ţinute în secret la Ministerul Apărării. Ministrul Oprea s-a ţinut de promisiunea făcută lui Teodor Mărieş şi a trecut hotărârea prin Guvern. Este un pas decisiv pentru descoperirea ADEVĂRULUI despre Revoluţia Română din 1989.

Deşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului decisese încă de anul trecut ca o copie a dosarului Revoluţiei să fie transmisă asociaţiei conduse de Mărieş, Parchetul a refuzat, invocând caracterul secret al anumitor documente. Declasificându-le, problema accesului la ADEVĂR va fi definitiv rezolvată, cu toate că multe dintre ele au fost distruse începând cu anul 1990. După cum afirmă Teodor Mărieş, ţinerea lor, în continuare, la secret, favoriza cu siguranţă împuţinarea acestora.

Ce vom găsi, de fapt, în aceste file? Jurnale militare, inventare privind armamentul distribuit în acele zile, dispoziţii militare, dar şi o serie de ordine emise în vederea represiunii manifestanţilor. Multe întrebări îşi vor găsi, probabil, răspunsuri.

Vom descoperi cum s-a construit democraţia românească. Bazată pe ce? Vom afla câtă minciună şi impostură stau la temelia libertăţii noastre. Vom afla ADEVĂRUL.

Un ADEVĂR care nu poate fi decât alb, fără patine şi fără tonuri de gri. Pot apărea justificări, motivaţii, scuze, dar, ADEVĂRUL nu mai poate avea multiple culori. La fel este şi LIBERTATEA. Fără nici un lanţ, fără nici un lacăt, fără cea mai mică piedică. Dacă nu e aşa, ea se poate numi doar ELIBERARE CONDIȚIONATĂ.

Pentru acest adevăr, ALB, curat, cu toate consecinţele sale, pentru LIBERTATEA neîngrădită şi necondiţionată, un OM ADEVĂRAT – Teodor Mărieş îşi riscă, din nou, viaţa, făcând greva foamei în continuare, până ce va primi documentele. La fel cum şi-a riscat-o acum 20 de ani, luptând tot pentru adevăr. Deocamdată, Mărieş a mai câştigat o bătălie...

Războiul final pentru LIBERTATE ȘI ADEVĂR, însă, va trebui să-l câştigăm noi, românii, prin noi înşine. Mă îndoiesc că vom mai fi vreodată în stare... Între timp, colţii ne-au fost piliţi şi ghearele tocite. Nici inima nu mai tresaltă pe acorduri de „Deşteaptă-te române!”... Se unduieşte, mai degrabă, ca o manea. Vai de capul nostru, ne-am întors la poporul vegetal de care vorbea Ana Blandiana. În tristeţe şi ruşine...

În final, strania potriveală este că, în această luptă sunt cel puţin trei gorjeni: procurorul militar - general (r) Dan Voinea, cel care, aşa cum a cerut preşedintele Băsescu, se va ocupa în continuare de Dosarele Revoluţiei, Antonie Popescu, avocatul “Asociaţiei 21 decembrie 1989”, cel care-l susţine pe Doru Mărieş şi scriitorul gorjean Marius Marian Șolea, cel care va publica dosarele Revoluţiei. Trei gorjeni pe care destinul i-a pus laolaltă în lupta pentru ADEVĂRUL DEVENIRII NOASTRE ÎNTRU LIBERTATE. Gorjul este, totuşi, buricul pământului...

P.S. Urâtă vreme…

Alături de Regina Mamă, Shakespeare, Tamisa, Chelsea - Londra, Tower Bridge şi smog, englezii mai au un brand cunoscut: “five o’clock tea” – ceaiul de la ora 5. În tumultul vieţii contemporane, n-am crezut că obiceiul ăsta mai e la modă, până n-am văzut cu ochii mei că e posibil ca englezoii, aristocraţie sau common people, să se întâlnească la o şuetă sub pretextul unui ceai cu prăjiturele de casă, renumitele cookies. Nu-i vorbă, că tot „ceai de ora cinci” se cheamă şi berea cu “fries and chips” de la pubul din colţ. Șueta e, însă, aceeaşi... Despre una, despre alta, iar, când subiectele s-au epuizat, se discută inevitabil despre vreme, despre smog, stress şi efectul de seră.

Aceste importante teme vin în discuţie şi atunci când participanţii la conversaţie vor să evite subiectele delicate, sau pe cele care-i deranjează.

Ma gândeam la asta săptămâna trecută, când, unul dintre subiectele de top a fost desecretizarea dosarelor Revoluţiei şi greva foamei în care se află, în continuare, Teodor Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 decembrie 1989, până când va primi toate documentele de la Ministerul Apărării şi de la STS.

Discutând subiectul în diverse medii, am observat la interlocutori reacţii de tipul „five o’clock”, conversaţia alunecând inevitabil spre afluxul de nea, drumurile înzăpezite şi codul galben… Nu am naivitatea să nu ştiu, sau să mă prefac că nu ştiu ce-nseamnă publicarea dosarelor şi ştiu că există oameni care ar fi în stare de orice, chiar să ucidă, pentru ca aceste dosare să nu devină publice. Însă, zona mea conversaţională nu se extinde la acea arie de persoane, aşa că, m-aş fi aşteptat la mai mult interes… Că, altfel, o să ajungem să transformăm jurnalele de ştiri, comentariile şi emisiunile în buletine meteo… Asta, dacă nu mai avem sânge-n instalaţie, vorba unuia… Doi, zece… Tii, ce ploaie e afară...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta