Opinie • Greu la deal…

Iar suntem fruntași în Europa. De data asta, la bolile sărăciei: tuberculoza, hepatitele și, probabil, la ce va deveni flagelul secolului 21 – suicidul. Înrăutățirea condițiilor de trai îi obligă pe oameni să cheltuiască mai puțin pe igienă, pe întreținerea sănătății și pe o alimentație corectă și sănătoasă. Și, dacă la nivelul scăzut al veniturilor se adaugă și încăpățânarea tradițională a românului - a se citi prostie – care zice, “decât să renunț la matrafox mai bine renunț la o masă, că tot acolo ajung…”, aveți tabloul complet al unei societăți primitive, sărace și fără perspective. Ca de obicei, în România punem carul înaintea boilor. Statul vrea muncă, responsabilitate, dări achitate la zi. Ce condiții oferă în schimb? Servicii publice proaste, stress, făcându-ne să ne simțim în continuu luați de fraieri, exploatați și jecmăniți de un arendaș îmbătrânit în rele. Marile companii internaționale au o preocupare constant-susținută pentru sănătatea angajaților lor. Le asigură periodic controale medicale, tratamente, dentiști, oculiști, le plătesc ochelarii de vedere, sauna, fitnessul,  Până și la chinezi există pauza de gimnastică obligatorie... Toate astea, pentru ca angajatul să fie mereu sănătos și în formă. De ce? Simplu, ca să dea randament maxim, să muncească fericit și să asigure patronului profit. Un angajat sănătos înseamnă un angajat profitabil. Unul care de-abia se târâie, face mai multă pagubă. Condițiile bune de muncă, rezolvă și problemele de imagine ale angajatorului. „Ia-uite câtă grijă față de oameni și problemele lor!” Aiurea, oamenii își cunosc în primul rând interesul, iar imaginea de patron cu față umană apare ca un efect, nefiind neaparat cauza. Până la urmă, ăsta e un lucru bun și corect. Decât o spoială de protecție socială care să încurajeze lenea, indolența și impostura, așa cum promovează guvernele României de ceva vreme încoace, mai bine o judecată la rece, insensibilă, dar reciproc avantajoasă. Dacă în Guvern ar fi măcar vreo doi trei țărani adevărați, s-ar înțelege că-i greu la deal cu boii pricăjiți. Nici o afacere profitabilă nu se poate face fără investiții. Doar dacă se cheamă țeapă... Și, după cum se vede, statul român continuă să rămână cel mai mare țepar. Nu vrea să investească nimic, însă vrea profit. Și-atunci, vorba lui Cațavencu, “Cine-i bampiru’ care suge sângele poporului?”

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta