Opinie • Gropile lor şi gropile noastre!

Mărturisesc că întotdeauna m-a fascinat spiritul german. Exactitatea, seriozitatea, hotărârea şi ingeniozitatea cu care îşi pun în practică ideile. Nu vorbim aici de cultura, de arta sau filosofia germană, ci de spirtul practic al acestui popor, care a făcut din Germania după cel de-al doilea război mondial cea mai bogată ţară a Europei, în ciuda faptului că, în calitatea ei de putere învinsă a trebuit să plătească un tribut enorm. A ştiut foarte bine să împletească calităţile sale ca naţiune cu banii primiţi de la americani pentru reconstrucţie. Ceea ce vedem astăzi este rodul unui efort enorm şi a unei voinţe de fier. A unei organizări desăvârşite.  Desigur, despre Germania se pot spune multe lucruri. Despre spiritul ei, de asemenea. Nu e nici locul şi nici subiectul acestui articol. În schimb am să mă refer la o ştire citită de curând şi care, la o primă lectură, are mai mult un caracter amuzant. Cică, într-un orăşel din Germania de Est care se confruntă cu dificultăţi financiare, autorităţile au găsit o soluţie ingenioasă pentru a-şi repara drumurile scoţând la vânzare gropile din asfalt. „Doritorii pot cumpăra o gaura în Niederzimmern, în apropiere de Leipzig, pentru 50 de euro. În schimb, autorităţile o vor repara şi vor posta deasupra un mesaj personalizat. Mai multe gropi au fost deja rezervate de canale de televiziune şi de ziare, pentru a-şi face publicitate. Experţii estimează că lunile grele de iarnă au afectat sever 40% din infrastructura rutieră a Germaniei, iar autorităţile locale, afectate de recesiune, se confruntă cu dificultăţi în identificarea soluţiilor de finanţare pentru repararea drumurilor”. Asta spune ceva despre voinţa şi dorinţa acestui popor de a-şi arăta forţa, de a nu lăsa lucrurile la voia întâmplării, de a se solidariza în momente dificile. Infrastructura Germaniei, la fel ca cea a multor ţări ale Europei, a fost afectată de această iarnă grea. Drumurile, fie şi cele care au rezistat de decenii multe, au început să se degradeze, îngreunând traficul rutier. Criza economică mondială nu a ocolit nici o ţară a lumii. Evident, şi Germania suferă efectele acestei prelungite crize. Numai că nemţii caută şi găsesc soluţii pentru a rezolva problemele ce se ivesc la tot pasul în economie şi în viaţa de zi cu zi, în ciuda constrângerilor impuse de guverne. Fără a aştepta cu mâna întinsă bani de la buget, membrii acelei mici comunităţi locale din Germania de Est au decis să contribuie din veniturile lor pentru refacerea drumurilor distruse în această iarnă. Şi la ei se plătesc taxe, exigenţele în această privinţă fiind destul de mari. Spre deosebire de noi, banii colectaţi din aceste taxe sunt folosiţi numai pentru refacerea sau dezvoltarea infrastructurii. Străzile şi autostrăzile din Germania arată impecabil. În România, această iarnă a produs un şi mai mare dezastru decât până acum. Străzile şi şoselele noastre arată ca după un bombardament. Ministerul de resort se arată neputincios în faţa acestui dezastru. Autorităţile locale, sărace cum sunt, alocă sume insuficiente pentru reparaţia acestor drumuri. Efectele se cunosc. Un trafic infernal şi maşini distruse. La noi nu se poate aplica aceeaşi metodă germană. Este adevărat suntem mult mai săraci ca nemţii. Nu avem nici aceeaşi reprezentare a valorilor ca ei. Ne caracterizează alte trăsături de caracter. Mulţi dau vina pe originea noastră latină, pe obiceiurile şi deprinderile fanariote, pe perioadele de dominaţie a diverselor imperii din vest şi din est. Pe filosofia românească a spaţiului şi timpului. Pe pragmatismul nostru manifestat prea puţin în raport cu nevoile enorme pe care le avem ca popor ce are pretenţia de a fi considerat aliatul şi egalul altor popoare istorice din Europa. Frumosul şi utilul au alte conotaţii şi semnificaţii. Plătim greu, pretindem mult. Idealizăm mai mult decât e cazul. Ne complacem într-o lene ce ne-a marcat destinul istoric. Într-o indiferenţă maladivă. Suntem solidari doar de complezenţă. Avem mereu ceva cu capra vecinului şi ne punem poalele-n cap când ţi-e lumea mai dragă. Avem, totodată, o aplecare morbidă pentru distrugere, o lipsă de respect pentru lucrul făcut de altul. Dramatizăm sau luăm în băşcălie cam tot ce alţii păzesc cu străşnicie. Într-un cuvânt nu vom fi niciodată nemţi, deşi cea mai fecundă perioadă din istoria noastră modernă s-a consumat sub conducerea unor regi de origine germană, timp în care, România şi-a căpătat independenţa, a înfăptuit unirea celor trei principate, a cunoscut o serie de reforme care i-au schimbat destinul ulterior. Ne lipseşte în schimb spiritul germanic. Voinţa prin care să învingem în istorie. Rămânem paşnici, dar departe de câştigătorii marilor bătălii. La noi drumurile sunt făcute de complici ai puterii. Nu interesează pe nimeni calitatea lucrărilor, ci doar sumele de bani care intră în conturi. Totul se tocmeşte, se împarte sau se prăduieşte. Toţi plătim din buzunarul nostru pentru ca unii şmecheri să se îmbogăţească. An de an ei revin pentru a ne băga mâna în buzunar. Nu au nici un scrupul. Nu au nici o milă. Au numai tupeu. Taxele şi impozitele sunt folosite de autorităţi pentru a da un ciolan de ros clientelei politice. Banul public este un bun numai al unora. De la lipitorii de afişe, până la şefii de instituţii deconcentrate, toate lumea trebuie să se înfrupte din banul public. Efortul susţinerii unui partid sau a unui candidat trebuie răsplătit. Nimeni nu va scoate din buzunar, ci va băga în buzunar. De cele mai multe ori venituri necuvenite. Într-un asemenea marasm, corupţia înfloreşte, nemaiputând vorbi de solidaritate, întrajutorarea şi altruism. Strângem, în schimb, bani pentru dezastrele altora, pe ale noastre ignorându-le cu desăvârşire. Am dat exemplul cu acel mic orăşel din Germania, nu neapărat pentru că acesta ar fi demn de urmat şi de noi românii, ci pentru că mi-aş fi dorit să văd acelaşi spirit şi aceeaşi voinţă a acestui neam de a renaşte înfloritor în istorie. De a fi mândri de ţara în care trăim. Dar, până nu vom şti să ne alegem acei conducători care să ne pună la muncă, să convertească contribuţia fiecăruia în bunăstare, care să ştie să ne redea încrederea în valorile noastre tradiţionale, în spiritul nostru de solidaritate, să ne transforme visele în realităţi concrete, nu vom izbuti. În Germania, nişte cetăţeni au plătit din propriile buzunare pentru a susţine autorităţile în demersul lor de a repara drumurile distruse în această iarnă. În România, nişte cetăţeni vor să profite de pe urma dezastrului lăsat în urmă de zăpezile din această iarnă şi să pună mâna pe banii publici puşi la dispoziţie, cu generozitate, de autorităţile publice. Doar atât!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta