Opinie • Guvernul adolescentului miop

Dacă cineva are proasta inspiraţie să priceapă ceva din ce se întâmplă în România, probabil va fi pus ori în situaţia de a ajunge la balamuc sau în postura de a-şi face bagajele şi de a pleca către alte zări mai bune sau măcar fără mulţi români găinari sau politicieni. Dacă înţelege cineva ceva, cu siguranţă că ori face parte din categoria “băieţilor deştepţi”, ori este om de afaceri, ori a intrat de mic în politică şi acum pute al dracului de tare.

De exemplu, Căile Ferate Române ar putea să se numească foarte simplu Căile Furate Române, pentru că nimeni nu ştie de câte investiţii a beneficiat CFR de la inventarea şinei de cale ferată. Concedierile continuă de la o lună la alta şi nimeni nu ştie dacă cineva va putea să rentabilizeze compania. Poate vreo privatizare pe sub mână sau pe sub picior. Depinde ce mai cloceşte mintea craioveanului Radu Berceanu. Apropo de colegul de înălţime al lui Emil Boc, “genialul” Radu Berceanu; băiatul cu mulţi dolari la chimir zicea că l-ar fi înjurat pe ministrul transporturilor pentru drumurile din România. Evident că nu a putut să se autoînjure, dar măcar putea să aibă demnitatea de a se sinucide în biroul ministerial şi să lase o scrisoare în care să îşi ceară scuze faţă de toţi pietonii şi conducătorii auto din România. Şi, evident, faţă de turiştii care îşi riscă popoul venind să admire frunza Elenei Udrea, fata din Grădina plină de peturi şi verdeţuri a Carpaţilor.

Alt geniu tutelar cu ţeasta de marmură este Adriean Videanu, grobianul de la economie, care ar putea să trăiască într-o lume virtuală cu suma de 1.500 de lei. Din banii respectivi ar ţine şi pe nevastă-sa şomeră şi pe fiu-su student. Cam acelaşi lucru îl face acum, când ca ministru are 4.000 de lei şi reuşeşte să îşi asigure întreţinerea palatului de 1.000 de metri pătraţi în care are 4 dormitoare. Nu este mare casa, dar leafa ministerială îi ajunge să plătească măcar serviciile de curăţenie. Restul banilor îi vin, pe persoană juridică, din afacerile cu marmură şi bordurele.

Elena Udrea, în puii ei de pleşcoiancă, nu şi-a terminat de completat colecţia de poşete de 10.000 de euro, că trebuie să îşi strofoce ea fardul acum, să spună ce s-a întâmplat cu frunza de pe emblema ţării. S-o fi şters careva cu ea. De sudoare. Cineva trebuie să se ocupe şi de imajinea ţărişoarei.

Ăştia sunt miniştri aroganţi, insipizi şi cutezători de care dispune, în puii lui, premierul Emil Boc. Uneori îi mai pierde pe autostrăzile patriei, alteori mai află de pe la televizor ce afaceri şi trăsnăi mai fac. Adolescentul Emil Boc e cea mai mare trăsnaie de premier aflat la conducerea unui stat membru al Uniunii Europene. Nici nu trebuia unul prea strălucit, până îşi umplu desagii termitele portocalii, încă revanşarde după ani de prigoană pesedistă.

Cine ştie, cum stau ei aplecaţi, aşa, peste buget, ca nişte chirurgi amatori, poate trece criza. Dacă o trece criza şi melanogastrele de la Guvern nici nu îşi dau seama? Câte ouă trebuie să îşi mai ia în cutia craniană de la tătâne-su, premierul Emil Boc, până să priceapă că locul lui e la catedra de drept constituţional şi nu în fruntea guvernului?! Adică mai bine câţiva jurişti ameţiţi, decât o ţară falită. Chiar aşa, dacă trece criza pe lângă ei şi îi prinde UE cu mâna în buzunarele poporului?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta