Opinie • Guvernul Bo(n)căneşte!

Coaliţia s-a rupt. Cele două partide aflate până acum într-o guvernare ce ar fi trebuit să asigure stabilitatea politică a ţării şi să restabilească echilibrul economic ca urmare a efectelor dezastroase ale crizei sunt, în acest moment, într-un război total. Miza acestei lupte este, fără nici un dubiu, câştigare alegerilor prezidenţiale.

Cu cât înaintăm spre ziua declanşării campaniei electorale, cu atât reprezentanţii PDL şi PSD se înfruntă într-o încleştare pe viaţă şi pe moarte. Toate antipatiile au ieşit acum la iveală. Toate mizeriile sunt aruncate în stradă acolo unde spectacolul luptei pentru putere capătă accente tragi-comice. La toate acestea adăugându-se şi manevrele politice ale opoziţiei. Miercuri, liberalii şi ungurii au depus o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Boc II. Dacă moţiunea va trece, cu sprijinul social-democraţilor, evident, guvernul va pica. Un alt motiv pentru care guvernul ar putea să-şi facă bagajele este asumarea răspunderii pe legea pensiilor. Emil Boc a declarat că ar fi onorat ca guvernul pe care îl conduce să cadă datorită acestei legi. Numai că, Emil Boc uită să spună că dacă legea nu va fi votată, el va putea arunca beleaua chiar în spatele celor care n-au votat-o, adică a opozanţilor pe care îi va acuza că doresc să menţină pensii mari pentru mulţi nesimţiţi şi, astfel, va putea plânge de mila poporului. Şi el şi Băsescu, care, probabil, îşi va mai strânge ceva voturi din parte amărâţilor pe care i-au ignorat până acum. Fără îndoială, această mascaradă politică implică o logică a politicienilor noştri de a-şi atrage de partea lor electoratul. Totul se face în dispreţul unei populaţii aduse în pragul disperării. Greva declanşată de bugetari este un argument în plus pentru a demonstra iresponsabilitatea celor care ne conduc destinul. Nepăsarea lor faţă de problemele economice, sociale şi morale grave cu care se confruntă societatea românească. Mărturisesc că văd din ce în ce mai mulţi oameni nedumiriţi şi uimiţi de ceea ce se întâmplă. O bună parte nu mai înţeleg nimic. Lipsa unei perspective în ceea ce priveşte ieşirea din criză şi din marasmul politic în care ne-a aruncat guvernanţii, mă îngrijorează, cu atât mai mult cu cât la orizont se prefigurează o perioadă de scandaluri şi dispute interminabile.

Toţi împotriva tuturor

Moţiunea „11 împotriva României”, iniţiată de PNL şi UDMR, poate căpăta sensul de toţi împotriva tuturor. Argumentul e simplu, în timp ce politicienii aflaţi la putere sau în opoziţie, fac jocuri politicianiste, populaţia este speriată de spectrul fără limite a-l şomajului şi de lipsa banilor necesari plăţii facturii la gaze, curent şi căldură, de lipsa medicamentelor din spitale, de îngheţul din sălile de curs a elevilor şi studenţilor. Nu ştiu cât de interesată trebuie să fie majoritatea oamenilor din această ţară de luptele pentru putere, cât timp oamenii noştri politici nu dau semne că le pasă de problemele lor reale. Nu ştiu dacă argumentele pe care le încearcă semnatarii moţiunii sunt suficiente pentru a îndepărta toate spaimele românilor. Nu ştiu dacă, premierul Emil Boc este sincer atunci când se referă la problema pensiilor sau dacă, mai degrabă, este speriat de votul de blam pe care guvernul pe care îl conduce îl poate primi din partea FMI. Ce ar trebui să înţelegem din tot acest tărăboi creat pe seama asumării răspunderii guvernamentale? Ce ar trebui să pricepem din faptul că premierul unei ţării aflate aproape în colaps declară public că nu mai are încredere în parlament? Poate că ar trebui să înţelegem multe şi nimic în acelaşi timp. Multe, pentru că Emil Boc este omul lui Traian Băsescu, iar preşedintele a propus de curând un referendum pe seama reformării politice a parlamentului în sensul alegerii unui parlament unicameral, nimic, pentru că, parlamentarii susţin că ei sunt reprezentanţii poporului, iar orice asumare a guvernului poate duce la un derapaj spre autoritarism. Pe cine să crezi, pe democrat-liberali, pe liberali sau pe social-democraţi? Pe unguri, după ce candidatul acestora a propus în locul Senatului un Consiliu al Regiunilor? Nebunia este maximă şi nu are de-a face cu nimic din ceea ce priveşte reformarea clasei politice, atâta timp cât reprezentanţii acesteia se opun din răsputeri reformei politice reale. Acest lucru este susţinut şi demonstrat de procedurile încălcate în ceea ce priveşte numirile şi demiterile prefecţilor şi a înalţilor funcţionari publici sau a şefilor din instituţiile deconcentrate. În acest caz, primează numai criteriu politic neţinându-se cont, în nici un fel, de competenţă sau profesionalism. Ca atare, degeaba avem legi dacă ele nu se aplică sau sunt interpretate doar în sensul satisfacerii clientelei politice a unui partid sau altul dintre cele ce se perindă pe la putere. Totodată, mi-e greu să-i înţeleg pe cei care ţin morţiş de scaune atunci când ştiu prea bine că vor fi schimbaţi pe criterii de apartenenţă politică. E cazul multora dintre cei cocoţaţi în fotoliile călduţe ale unor instituţii ale statului şi care au drept scop îmbogăţirea cu orice preţ, pentru că, dacă tot pleacă, măcar să o facă cu ţeşchereaua plină. Mă oripilează ţonţăneala asta a unora în jurul unor liderii ajunşi la putere, împărţeala asta fără noimă, de funcţii şi bani. Mă scârbeşte lipsa de valoare a celor mai mulţi dintre cei postaţi în funcţii de conducere, unii dintre ei habarnişti de-a dreptul. Mă simt indignat când văd o serie de lichele ocupând fotolii pe care în mod normal nici nu li s-ar permite să le spele. Mă întristează ori de câte ori îi văd în apariţiile lor publice, gângăvind lucruri fără înţeles sau răspunzând cu gravitatea imbecilului unor aşa zise întrebări aiouritoare venite din partea unor guguştuci cu ecuson de jurnalist. Toate astea într-un judeţ fără perspective şi cu prea puţine valori.

Alegerea unui nou preşedinte va aduce după sine şi un nou guvern

Nu mă îndoiesc că timpul va cerne şi va separa bobul de neghină. Până atunci, politicieni vor trebui să gestioneze cu înţelepciune o situaţie ce poate lua întorsături grave. Dar că nu va pica guvernul şi că nu se va ajunge la alegeri anticipate, nu am nici o grijă. Vin alegerile pentru preşedinte şi circul trebuie scos în stradă, acolo unde vor veni toţi candidaţi, care mai de care mai aprigi şi mai dornici de a salva România de la naufragiu. Numai bine, alegerea unui nou preşedinte va aduce după sine şi un nou guvern. N-aş vrea să pariez pe culoarea politică a acestuia, dar este foarte clar că alianţele politice la guvernare au fost un eşec, ca atare, viitorul guvern ar trebui să fie de o singură culoare, de preferinţă asemănătoare cu cea a preşedintelui pentru a evita scandalurile inutile. Cât despre majoritatea parlamentară ce ar putea susţine un posibil astfel de guvern minoritar, nu-mi fac griji, ea poate fi formată în jurul intereselor ce le are fiecare formaţiune politică în parte. Şi au…!

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta