Opinie • HOBBYUL MEU
Am fost întrebat la un trainig care este hobbyul meu de pasiune (SIC!) şi am răspuns destul de sec: STATUL DEGEABA. Am adăugat că este un hobby pretenţios şi costisitor şi că nu prea apuc să-l practic. După ce iniţial am fost luat în glumă, pe parcursul discuţiilor, domnişoara psiholog s-a lămurit că, într-adevăr, sunt pasionat de statul degeaba. De ce nu apuc şi eu ca toată lumea normală sub bască să lenevesc? Pentru că de luni până vineri am serviciu până seara, sâmbăta mai am câte ceva de completat şi de făcut ceva cumpărături iar duminica trebuie să-mi amintesc că am totuşi o casă în care locuiesc şi care mai are nevoie de câte o zgaibă de reparat sau de pus la loc. Nu de odihnă mă vait, că vine o vreme când odihna e veşnică şi necesară, ci de repausul care trebuie să alterneze cu mişcarea. În fine…. De fapt, unde vreau să ajung?
Nişte mari specialişti ai Institutului de Ştiinţe ale Educaţiei au făcut o analiză despre cât timp petrec elevii la şcoală şi despre cât şi de ce chiulesc. În timpul furtunii de studiu au fost trăzniţi de o idee în chiar centrul neuronului, de unde ideea salvatoare a fost emanată precum parfumul din balega caldă: Să mărim timpul de studiu al elevilor de la 5 la 6 zile pe săptamână! Adică să vină copiii la şcoală şi sâmbăta! Astfel, zic dânşii că materia poate rămâne la aceeaşi consistenţă, dar se mai aeriseşte timpul de studiu. Şi nu vă gândiţi la abjecţii, că e vorba de materia şcolară!
Trecând peste tonele de reproşuri care se aduc în momentul ăsta învăţământului românesc, că nu-i performant, că manualele-s pline de greşeli, că aceiaşi experţi au născut malformate subiectele de examene prin cezariană cu pickhammerul, luăm în calcul doar această propunere şi iată ce urmări îi găsim.
Şase zile de studiu pe săptămână pentru elevi, înseamnă şase zile de lucru pentru profesori, deci bani în plus la salariu. Cine păgubeşte? Statul, că trebuie să aloce mai mulţi bani pentru salariile profesorilor! Câştigă dascălii la salariu, dar se aleg cu o zi în minus pentru activităţile conexe statului degeaba.
Pentru părinţi înseamnă 6 pacheţele în loc de 5 cu gustarea zilnică a copilului. Păgubeşte părintele, însă creşte consumul! La uzura hainelor şi încălţămintei copiilor se adaugă de asemenea un procent de 16, 65 la sută. Pagubă la părinţi, câştig la consum.
Transportul în comun îşi creşte şi el vânzările cu acelaşi procent, iar pagubă la părinţi, dar venituri la transportatori.
Ca să nu mai vorbim de revigorarea activităţii în barurile şi cluburile vecine şcolilor care vor avea încă o zi pe săptămână mesele pline de elevi. Şi, dacă ne gândim mai bine, putem spune chiar “mai pline” decât în timpul săptămânii. După cum vedeţi, numai avantaje pentru revigorarea economiei, e adevărat, pe cheltuiala părinţilor.
Cât despre rezultatele în plan educaţional, şi acestea pot fi majore: numărul absenţelor nemotivate per elev va creşte cu 16,65 la sută, pentru că, cel puţin un an de zile, până să-nghită pilula asta, pe elevi îi va durea în bască de sâmbăta studioasă. Şcolile vor avea astfel un motiv bine întemeiat să mai rărească bacalaureaţii şi să se încadreze în directiva preşedintelui, adică, să dăm ţării mai mulţi chelneri, nu filozofi!
Aşa că toată lumea va fi mulţumită. Propunerea a stârnit deja interes, experţii de la ministerul sănătăţii studiind parteneriatul cu cei de la educaţie şi recomandându-le acestora internare rapidă într-o clinică de specialitate cu tratament intensiv asupra personalităţii multiple scriind pe caiet de o mie de ori: “Sunt expert, dar mă tratez!”
Iar, dacă propunerea cu mersul la şcoală şi sâmbăta se va aplica, toată populaţia şcolară din România va avea ca hobby statul degeaba sâmbăta la şcoală.
Social Bookmarking
Komenteaza articolul
Legaturi (NE)primejdioase