Opinie • Încremenit în propriul proiect!

Târgu Jiul nu mai e de mult un oraş curat. Vremurile când primarul Florin Cârciumaru coordona personal echipele de măturători au trecut ca şi cum n-ar fi fost niciodată. O fotografie a oraşului privită de sus ne arată o imagine îmbâcsită, alcătuită din părţi clare şi multe altele întunecate. Un mozaic în care sunt amestecate lucruri de tot felul, într-o mare dezordine. Mărturisesc că îmi displace ceea ce văd. Mi-am imaginat o bună bucată de timp că vom trăi într-un oraş curat, dar timpul mi-a dovedit că m-am înşelat. Am scris despre Florin Cârciumaru că şi-a asumat rolul de a schimba imagina ponosită a târgului. Am fost convins că o poate face. Un timp, lucrurile păreau că se derulează în direcţia asta. Lumea era chiar entuziasmată: „iată primul primar care îi pasă de noi”! Schimbările produse în timpul regimului instaurat de Cârciumaru n-aveau însă menirea să producă şi o schimbare de mentalitate. Cu toate astea, Florin Cârciumaru a reuşit să inducă oamenilor ideea că vor trăi altfel, bucurându-se în această perioadă de linişte şi încredere, câştigând în câteva rânduri alegerile cu un scor zdrobitor împotriva adversarilor săi. Mi-e greu să spun, totuşi, că Florin Cârciumaru a reuşit să ne păcălească, deşi trompetiştii de serviciu şi-au făcut datoria, creându-i acestuia o imagine de gospodar desăvârşit. Au adus în sprijinul acestei idei argumente dintre cele mai diverse. An de an s-au vopsit trotuarele, s-au pus floricele pe stâlpi, s-au montat plăcuţe indicatoare pentru străzi, s-a peticit şi cârpit un buget subţiat de fel şi fel de cheltuieli inutile. După trei mandate, însă, Florin Cârciumaru nu a reuşit să scoată mizeria din oraş. Nu a reuşit să schimbe modul de viaţă al târgujienilor. Nu a adus mai multă bunăstare, numărul celor care apelează la ajutoarele sociale a crescut. Nu a adus investitori care să creeze locuri de muncă şi nici investiţii de anvergură. A cheltuit mult şi a făcut prea puţin. Avem străzi peticite, parcări insuficiente, sub aspect arhitectural oraşul pare mai degrabă împodobit ca o sorcovă. Nu a existat o gândire profundă nici în ceea ce priveşte refacerea zonei centrale. Gloria unui oraş este adusă de faptele celor care îi conduc destinul. Când faptele sunt mărunte, gloria păleşte. Provincialismul a triumfat. Şi sub aspect cultural lucrurile au mers prost. Despre manifestările desfăşurate sub egida primăriei nu s-a auzit mai departe de graniţele oraşului. Cu mici excepţii, nu ne numărăm printre reşedinţele de judeţ care au ceva de spus la nivel naţional. În ciuda faptului că l-am tot pomădit pe Brâncuşi, am rămas tot nişte anonimi. Încremenit în propriul proiect, Florin Cârciumaru nu a văzut mai mult în viitor, în schimb, a făcut cam ce-a vrut în interiorul unui cerc de oameni destul de  restrâns, fapt care a făcut să nu ia întotdeauna deciziile cele mai bune. Temându-se că-şi va pierde din popularitate, a căzut de multe ori în plasa unei iluzii, aceea că lucrurile merg şi aşa. Într-un cuvânt, a învăţat o bună parte din purtările oamenilor politici, deşi îi lipseşte această calitate. Nici n-avea cum altfel, din moment ce este liderul partidului (PSD) care a guvernat Gorjul în ultimii 20 de ani. Aşa cum spuneam, toate acestea au făcut ca oraşul să arate astăzi ca o paparudă, cu străzi pline de câini şi gropi, cu oameni amărâţi, cu discrepanţe majore între zonele aşa zis rezidenţiale şi cele populate cu blocuri. Da, vor zice unii, dar România întreagă este ca o groapă în care te afunzi fără nici o speranţă! Peste tot vei găsi hoţi, pungaşi, tâlhari, marionete şi saltimbanci. Peste tot vei găsi oameni nemulţumiţi de condiţia lor şi de societatea în care trăiesc. Peste tot lenea domină în detrimentul muncii făcute cu temei. Sunt locuri însă în lumea asta în care oamenii au reuşit să reproducă paradisul. Au creat adevărate minuni. Ce ne lipseşte pentru a încerca şi noi reproducerea unui mic colţ de rai, aici la poalele muntelui? Inteligenţa? Hotărârea? Demnitatea? Dorinţa de a trăi frumos? Nu ştiu, dar constat că am rămas aceiaşi troglodiţi, aceiaşi oameni lipsiţi de imaginaţie, de voinţă şi de spiritualitatea. Umorile trecutului ne bântuie încă. Nu suntem lămuriţi în ceea ce priveşte viaţa pe care vrem să o ducem, altfel ar trebui să ştim ce avem de făcut. Nu putem trece visători pe străzi pline de zoaie şi ţaţe ce-şi pun poalele-n cap când ţi-e lumea mai dragă, gândind că astfel vom fi recunoscuţi ca cetăţeni ai Europei. În asta constă oare nivelul nostru de înţelegere a democraţiei? A frumosului? A lumescului? Mărturisesc că mă fac purtătorul de vorbe al acelora care vor să trăiască altfel. Care vor mai mult de la autorităţile publice. Mai multă implicare, mai multă deschidere, mai multă sinceritate, mai multă raţiune, mai mult bun simţ. Vrem să trăim într-un oraş în care funcţionarii publici să fie politicoşi, în care cei care ne asigură securitatea să fie mai vigilenţi, în care bolnavii să nu mai moară cu zile în spitale, bătrânii să nu mai fie ignoraţi de cei care trebuie să le administreze tratamentele corespunzătoare vârstei, tinerii valoroşi să nu mai plece, şcolile să nu mai producă analfabeţi, arta să nu se reducă doar la amplasarea în diverse locuri a unor opere de piatră îndoielnice, teatrul să fie jucat de actori şi nu de oamenii politici cocoţaţi în fotoliile înalte ale puterii, ignoranţii să nu mai fie promovaţi în funcţii pentru care nu au nici o aplecare doar că sunt ai unui partid sau altul dintre cele care vremelnic trec pe la putere. Cu câteva blocuri zugrăvite, cu câteva locuri de joacă în plus pentru copii, nu dai pe spate pe nimeni. Dar, ce să faci, vremurile când primarul Florin Cârciumaru coordona personal echipele de măturători au trecut ca şi cum n-ar fi fost niciodată. Un gând îmi spune că ceva e putred în Primărie! Oare ce?!

P.S. Aflu că, Viorel Gârbaciu, directorul Şcoli Populare de Artă din Târgu Jiu a fost „mătrăşit”, fiind înlocuit cu un om de bază al partidului condus de Florin Cârciumaru. Poate că ar trebui să fiu dezamăgit, să mă revolt, dar nu mă mai miră nimic, nici măcar faptul că Florin Cârciumaru confundă cultura cu ghidonul de la bicicletă. Despre asta data viitoare.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta