Opinie • „Interesu’ naţional”

De curând, au avut loc nişte negocieri, prin ţară, între PD-L şi UNPR. Bine-nţeles, din aceste împărţeli de ciolan nu putea să lipsească Gorjul, pentru că şi noi avem „faliţii noştri”, cum ar spune nemuritorul nenea Iancu. Şi uite-aşa, nouă funcţii de top din domeniile deconcentratelor au încăput pe mâna gorjenilor din partidul lui Oprea – ştiţi care, cel ce aproape că are mai multe stele de general (de intendenţă, adică la numărat şireturi şi furculiţe, nu de ceva eroic, gen tancuri, aviaţie, marines, paratroopers...) decât Averescu, Prezan ori Antonescu, oameni care chiar au binemeritat de la patrie stelele respective, ei necâştigându-le la masa verde a Cotrocenilor.

În primul rând, aş vrea să nu uităm că la înfiinţarea serviciilor deconcentrate, dacă îmi aduc aminte, s-a bătut monedă că vor fi depolitizate, chiar unii dintre cei din vârful actualei puteri ţinând isonul acestei propuneri, deci mi se pare indecent ca acum să vezi bătălăul ăsta pe fotolii, care mai de care etalându-şi „cei 15.000 de specialişti” ce au o calitate măreaţă: nu au prea fost ei confirmaţi prin testări profesionale, dar au fost promovaţi politic şi eventual menţinuţi acolo prin migraţia – desigur, ultraprofesionistă! – la un partid aflat la guvernare. Nu contează ce pregătire ai, ori dacă eşti competent, ci doar dacă te-ai orientat politic, ca să fii în partidul care trebuie! Mintea vine după post!

O întrebare de bun-simţ se impune: cu ce sunt mai buni noii şefi ai deconcentratelor respective doar pentru că sunt uneperişti, şi de ce erau mai răi cei cărora le-a luat locul?  Cu ce sunt mai performanţi reprezentanţii U.N.P.R. decât cei ai P.D.-L.-ului, de exemplu?

Stau şi mă gândesc: dacă domnul Marius Vlaicu a „jumulit” 9 funcţii semnificative de la deconcentratele P.D.-L., asta înseamnă că a făcut... reforma reformei? Pentru că ambele partide se grozăvesc cu noţiunea de reformă dar niciunul n-a dovedit prin vreo faptă – de vitejie sau nu... – că ar cunoaşte ce înseamnă acest cuvânt. Deci, P.D.-L.-ul refoma de zor în domeniile respective şi a venit U.N.P.R.-ul ca să facă şi mai abitir reformă – ca-n reclama aia la bere când te dă şefu’ la o parte până şi de la nevastă! Doamne, câte va trebui să îndrepte Gorjul nostru după atâtea „reforme”, când vom reveni la o viaţă politică normală în această ţară! Singura... „reformă” pe care o văd în această etapă a „Ciolaniadei” e că un partid autointitulat „de stânga” susţine, cu preţul unor funcţii de influenţă şi control, un alt partid, fost de stânga da’ năpârlit peste noapte mai la dreapta, care face o politică de tip fascistoid-burlescă, o politică de un comic nebun dacă, prin consecinţele aplicării ei, nu ar fi de un tragism înfiorător.

Cităm din „materialul clientului”: „Uniunea Naţională pentru Progresul României s-a născut în primăvara anului 2010, din dorinţa de a reprezenta o alternativă modernă şi progresistă la partidul care a acaparat stânga românească în ultimele două decenii – P.S.D.”. Din câte se observă, deocamdată U.N.P.R.-ul este doar o alternativă la.... P.D.-L., deoarece de la ei au preluat funcţiile deconcentratelor! Şi, ca să mai cităm un pic: „U.N.P.R. se bazează pe doi piloni: interesul naţional şi dialogul social”. Să pricepem de aici că orice funcţie pe care reuşeşte să o jumulească U.N.P.R.-ul e o reuşită a interesului naţional, ori e un succes deplin al dialogului social? Pe cale de consecinţă logică, orice funcţie ocupată la ora actuală de P.D.-L. este în detrimentul interesului naţional! Logică impecabilă, fără cusur! Aferim! În armată aveam o vorbă, când mai câştigam şi noi un pot de doi lei-tramvai, la o partidă de pokeraş comisă la 5 bani deschiderea, că eram copii săraci: „Şi mâna-i greblă se făcuuu’ ”... Ar fi interesant de văzut ce inspiră această mână făcută greblă (şi aici nu mă refer la domnul senator cu acelaşi nume...) pe funcţii unui caricaturist de talent, gen Iulică Şuţă ori Vali Groza!

Iarăşi nu reuşesc să pricep cum, întrebat fiind domnul Vlaicu (pe care, sincer recunosc că l-am cunoscut încă de pe vremea când, tânăr fiind şi cu frumoase perspective în politică („sic transit gloria mundi”) cam dădeau unii de prin P.S.D. după el, adică înainte de a prinde funcţia de lider la tineret) despre câteva detalii referitoare la acest troc („una manum altera lavat”), reuşeşte să se contrazică într-o viteză mai mare decât însuşi Băsescu, ceea ce, trebuie să recunoaştem, este o performanţă! Negativă, da’ performanţă... Ba zice că e mulţumit de cadoul pe care i l-a făcut senatorul Ruşeţ (chestia aia cu marea luptă a lui Marius Vlaicu pentru cele 9 posturi jumulite nu e altceva decât o probă de umor mai mult sau mai puţin voluntar!), ba că fierbe-n suc propriu de nemulţumire (ceea ce arată că, dacă acceptăm afirmaţia că a fost o luptă, rezultă logic că domnul Vlaicu nu este un mare şi competent luptător, dacă până şi el este nemulţumit de rezultat!). Ba zice că întâi a luat posturile şi apoi discută cine o să le ocupe, ba ştia, de exemplu, că Mădălin Giurcău (sau oricare alt nume, n-am partipris-uri!) va fi şef la O.P.C. ...

Şi că veni vorba: n-am nimic cu omul, nu-l cunosc personal, să mă scuze că-l folosesc drept exemplu, dar când îţi doreşti să te expui ca persoană publică, trebuie să te obişnuieşti cu tăvăleala presei – e o chestie care aproape că intră-n fişa postului. Umblă vorba că ar avea nişte afaceri şi datorii pe la oarecari persoane mai dubioase. Mă rog, e treaba sa privată. Numai că, odată ajuns într-o funcţie publică, treaba se schimbă, aşa că domnul Vlaicu ar fi trebuit, pe de-o parte, să spună ce anume din experienţa sa profesională anterioară (în afară de „vocea şi talentul său”) îl recomandă pe domnul Mădălin Giurcău ca diriguitor la O.P.C. Gorj, pe de altă parte să NU spună nici muşcat de şarpe că nu-l privesc problemele oamenilor săi, pentru care garantează când îi propune şi numeşte pe funcţii publice! A spune că NU te privesc astfel de probleme este, pe de-o parte, o mare greşeală politică, pe de altă parte, o recunoaştere a faptului că nu interesul naţional ori binele public sunt cele ce-l mână-n luptă, ci alte interese, între care nu poate fi exclus, bine-nţeles, interesul personal! Deoarece, poate că taman pe alegător îl interesează cine îi papă taxele şi impozitele şi pentru ce! Iar dacă nu te interesează alegătorul, deşi ţi-ar plăcea să fii perceput ca un om politic care are un cuvânt de spus pe scena politicii gorjene, cred că ori eşti dictator, ori ţi-ai uitat plasa cu bunul-simţ la birou – „tertium non datur”...

Haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie! Să presupunem, ipotetic, că domnul Mădălin Giurcău, strâns cu uşa de către creditori de o anumită etnie sau alta, primeşte, ca şef al OPC-ului, o reclamaţie că un mare comerciant vinde produse neconforme. Legea i-ar permite chiar să îl facă pe comerciant să-şi închidă afacerea, ori să îl oblige la o amendă usturătoare. Ce l-ar împiedica pe noul şef al OPC-ului ca „să cadă la pace” cu comerciantul contra unei sume care i-ar mai linişti un pic pe creditorii săi? Poate oferi domnul Vlaicu o garanţie – alta decât cuvântul unui „transfug” politic... – că nu pune, cum zice o vorbă veche, lupul paznic la oi? Care ar fi această garanţie şi în ce ar consta ea? Câtă crezare poate avea un reprezentant al unei formaţiuni politice pe care încrederea publică o onorează cu cifre mai mari DUPĂ virgulă decât înaintea ei, mai mult decât insuficiente ca să atingă pragul parlamentar, şi care demonstrează mai mult că face un şantaj asupra partidului de guvernământ decât că îşi pune în aplicare propriul program? Ca să nu ne mai întrebăm cum anume va reuşi domnul Giurcău (promit ca în numerele următoare să mai folosesc şi alte nume – Carmen de exemplu: nume de poezie antică!) să aplice programul politic/economic al UNPR în cadrul OPC Gorj... Căci e hazliu să încerci să aplici măsuri „de stânga” într-o mare de funcţii cu reprezentanţi ai „dreptei”! Sincer, cred că are U.N.P.R.-ul treabă cu doctrina de stânga tot cât are şi P.D.-L.-ul cu doctrina de dreapta – adică exact cât autorul desenelor de la Altamira cu operele brâncuşiene! Dar, tot e bine că s-au învăţat cuvinte noi: „doctrină”, „stânga”, „dreapta”... Diferă ca înţeles de cuvinte cum ar fi: „coclender”, „abepeu”, „mifofiză”, „incocostârcibil” ori „hapciucaliptic”, da’ nu cu mult... NU au lămurit încă pe nimeni la ce le folosesc, da’ sună bine în urechile Europei, care CHIAR ŞTIE ce-s alea doctrine! Şi tot ce contează este ca să nu se prindă coana „Ioropa” ce se coace pe malurile Dâmboviţei (cu extensie şi pe ale Jiului, de ce nu?), c-atunci ales-bules, prafu’ s-a ales şi de actuala coaliţie, şi de culoarea portocalie, şi de tot eşafodajul acesta politico-tragicomic, cu care un Eugen Ionescu ar mai fi făcut câteva opere nemuritoare de teatru absurd, bazat pe un dialog al surzilor şi pe faptul că nimeni nu-i mai surd decât cel ce NU VREA să audă!...

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta