Opinie • Istoria în rubaşcă dansează cazacioc

Vizionari: 519
7 Mai 2010 Ora: 09:10
Gestul marcat de ranchiună politică al autorităţilor de la Moscova, care nu au invitat niciun oficial român la parada militară din 9 mai, dovedeşte că o super-putere face ce vrea, fără să ţină cont de nimeni şi de nimic. Preşedintele Dmitri Medvedev ignoră istoria celui de-al Doilea Război Mondial, în cazul de faţă cea cuprinsă între 23 August 1944 şi 9 Mai 1945, perioadă în care armata română a contribuit la scurtarea războiului cu aproape şase luni, având în multe situaţii statutul de „carne de tun” pentru armata rusă. Celebrul ordin al generalului Antonescu: „Vă ordon treceţi Prutul!” a rămas pentru ruşi odios şi criminal, cel al Regelui Mihai I fiind considerat curajos şi oportun. Din această cauză, la festivităţile care vor avea loc la Moscova între 7 şi 10 mai, a fost invitat doar Regele Mihai I, în calitate de fost comandant şi Mareşal al Armatei Române, în România anului 1944. Preşedintele Traian Băsescu, comandant al Armatei Române în România anului 2010 nu a fost invitat la festivităţi, deşi în realitate aveam de-a face cu aceeaşi Românie. Aceasta discriminare oficială demonstrează că după 65 de ani de la Marea Victorie, ruşii au aceeaşi atitudine arogantă, de nerecunoaştere a meritelor Armatei Române în ultimule nouă luni de război, între august 1944 şi mai 1945. Statisticile acelei perioade sunt dureroase şi fac parte din istoria românilor, fără a putea fi negate de nimeni. Timp de 260 de zile, românii au străbătut 1000 de kilometri spre Berlin, cucerind 17 masive muntoase pe timp geros de iarnă şi forţând 12 cursuri de apă importante. Drapelul românilor a intrat triumfător în 53 de oraşe din Europa, aducând locuitorilor libertatea. Armata Româna, participantă la ultima parte a conflagraţiei mondiale, a numărat peste jumătate de milion de militari, din care aproape 200 de mii au fost îngropaţi sub brazda străină. Aceasta este ceea ce se numeşte „jertfă” şi din punct de vedere moral, reprezentantul României, indiferent că se numeşte Traian Băsescu sau Ion al Glanetaşului, avea dreptul să fie prezent în tribuna din Piaţa Roşie. Imensa discriminare făcută României, prin atribuirea la sfârşitul războiului a statutului de învins şi nu a celui de cobeligerant, are efecte şi după 65 de ani de la încetarea războiului. În viziunea preşedintelui Medvedev suntem doar o ţară învinsă, care nu merită să stea alături de învingători. Jertfa, eroismul şi aportul hotărâtor al Armatei Române nu mai contează. Vedeta trebuie să rămână în continuare Armata Rusă, cea care a intervenit brutal în istoria românilor, hotărând destine tragice. În timpul Războiului ruso-turc, din anii 1806-1812, domnitorul Alexandru Ipsilante a fugit de pe tron, deoarece era obligat să plătească lunar 80 de pungi de aur pentru întreţinerea armatelor ruseşti. Rămas în fruntea ţării, generalul Miloradovici cerea lunar 4000 de galbeni pentru întreţinerea armatei ruse şi impunea obligaţia locuitorilor de a roboti şi de a efectua transporturile pentru armata rusă. Mii de care cu patru boi, încărcate cu alimente şi furaje, ajungeau până la Marea Marmara pentru a alimenta armata rusă. Ordinul de transport era dat de generalul Kutuzov, care, la vârsta de 70 de ani potrivit contemporanilor, avea un staff personal format din femei tinere şi aventurieri. Perioada celor şase ani ai Războiului ruso-turc a fost permanent ignorată de istoriografia rusească, în ceea ce priveşte efectele sale nefaste pentru cele două Principate. Tragedia Basarabiei a început în 1806, odată cu sosirea Armatei Ruse, care a devastat şi a pustiit acest teritoriu românesc, anexat ulterior în 1812 prin Pacea de la Bucureşti Imperiului ţarist. Istoria celui de-al Doilea Război Mondial, denumit de ruşi Marele Război pentru Apărarea Patriei, a adus în prim plan tot armata rusă, îmbrăcată într-o nouă haină, cea a Armatei Roşii. Cultul pentru Armata Roşie a ajuns în timpul celui de-al Doilea Război Mondial la paroxism. Ostaşii şi comandanţii lor erau divinizaţi, iar zecile de decoraţii nu mai aveau loc pe tuncile generalilor ruşi. Credinţa că Armata Roşie a dus greul războiului este îndreptăţită, dacă ţinem cont de mărimea ei şi de tehnica militară deţinută. De aici, până la minimalizarea şi uitarea definitivă a contribuţiei Armatei Române în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost un singur pas, pe care ruşii l-au făcut încă din 9 mai 1945. Cei care au trăit acele vremuri de război declară în unanimitate că Armata Roşie a păstrat în comportamentul ei aceleaşi obiceiuri barbare existente în armata ţaristă, dovadă fiind numeroasele abuzuri comise pe teritoriul României de către militarii ruşi. Redenumită după 1946 Armata Sovietică, aceasta a mai intervenit o dată decisiv în destinul românilor, constituind sprijinul moral şi fizic pentru accederea la putere a regimului comunist. Sintagma „comunismul a fost adus cu tancurile ruseşti” este doar „o ţinută elegantă de seară”, menită a cosmetiza istoria. În realitate, nu ruşii, ci comuniştii noştri s-au folosit de conjunctura existentă şi de prezenţa Armatei Sovietice, că armată de ocupaţie în România. Paradoxal, în toată această poveste, cel mai important rol l-a jucat Regele Mihai I al României, cel care a dat celebrul ordin de întoarcere a armelor, din 23 august 1944. Gestul a fost apreciat cum se cuvine de către autorităţile ruseşti din acea vreme, care l-au decorat pe Mihai I. Probabil, singurul rege decorat vreodată de un regim comunist. Iată de ce pe 9 mai 2010, Regele Mihai I va fi prezent în tribuna din Piaţa Roşie, în timp ce Preşedintele Traian Băsescu va privi în mod nedrept parada militară la televizor. Că de fiecare dată, prin celebra piaţă din Moscova, va defila mult iubita şi viteaza Armată Roşie, având în frunte generalii cu tunicile acoperite total cu decoraţii, dovadă a vitejiei armatei ruse. Aşa se scrie istoria, care nu va permite niciodată, că cel puţin un batalion în frunte cu doi bravi ofiţeri ai Armatei Române să defileze pe caldarâmul din Piaţa Roşie. În memoria militarilor români pe care în Marele Război, i-a căutat şi i-a găsit glonţul.
Social Bookmarking













Legaturi (NE)primejdioase