Opinie • K-put!

Cuplul acesta, Crin Antonescu şi Ludovic Orban, cu alura lor de salvatori ai liberalismului, începe să mă plictisească. Devin, parcă, pe zi ce trece, tot mai antipatici. Eforturile lor de a părea nişte băieţi puşi pe treabă lasă, de fapt, să transpară un mare egoism. Ei ştiu prea bine ce au de făcut! Ei ştiu ce replici trebuie să dea, ce este bine şi normal pentru PNL! Ceilalţi liberali, vorbesc de cei care nu sunt de acord cu deciziile luate de ei doi, fie sunt ironizaţi, fie sunt apostrofaţi, fie sunt ignoraţi. Eu cred că acest tip de conducător este extrem de nociv pentru liberali, cu atât mai mult cu cât, partidul pe care Antonescu şi Orban au promis că-l vor duce la putere se aşează cât mai confortabil în fotoliile rezervate opoziţiei. Celor care cârtesc că vor la guvernare li se spune că Traian Băsescu şi PD-L-ul doresc distrugerea liberalilor. Măi să fie! Dar asta nu sună cumva a afront adus până şi membrilor simpli de partid, ca să nu mai vorbesc de parlamentarii sau primarii liberali care au atâta nevoie de fonduri pentru a-şi pune în practică proiectele. Adică, ei nu sunt capabili să înţeleagă cât de important este ca PNL-ul să rămână în opoziţie de unde să lupte pentru distrugerea duşmanilor de moarte a celor doi fruntaşi liberali?! Mie mi se pare asta o gafă monumentală care, nu peste mult timp, îi va costa scump pe Crin şi pe Ludovic. Alianţele locale dintre mai multe organizaţii liberale şi democrat-liberale şi dorinţa unor lideri ai partidului de a intra la guvernare sunt semne clare că între cei doi şi restul partidului începe să se caşte o prăpastie. Voturile din spatele lui Crin Antonescu şi zâmbetul ironic al lui Ludovic Orban nu mai sunt de ajuns pentru a satisface nevoile liberalilor şi a-şi ţine adversarii la distanţă. Oamenii care i-au susţinut încep să-i părăsească. După Călin Popescu Tăriceanu şi Viorel Cataramă, vine şi Relu Fenechiu să pună gaz pe foc. El a trimis o scrisoare lui Traian Băsescu şi PDL prin care şi-arată disponibilitatea ca PNL să intre la guvernare. Este posibil ca în următoarea perioadă chestiunea să fie reluată la scenă deschisă şi de alţi lideri importanţi ai partidului. La Gorj, Dan Ilie Morega a fost unul dintre primii parlamentari şi lider de organizaţie care a cerut conducerii centrale intrarea la guvernare. Nu mai vorbim aici de interesele pe care le are Morega. Am făcut-o în numeroase rânduri. Dar asemenea luări de poziţii atrag în mod inevitabil şi alţi membri ce suportă cu greu opoziţia. Mă repet, dacă Antonescu se va crampona de acelaşi discurs anti-Băsescu şi anti-PDL, eşecul ca preşedinte al PNL este asigurat. Cu siguranţă, încă o speranţă a politicii româneşti se va risipi fără să lase prea mult în urma sa. Toate visele celor care au crezut în Crin Antonescu vor deveni fum şi ceaţă. Cel mai dramatic pentru liberali este faptul că, partidul duce lipsă de personalităţi publice marcante care să redreseze corabia odată intrată în derivă. Fiecare dintre cei prezenţi pe scena publică sunt personaje care pot fi contestate sau nu au anvergura necesară de a conduce un partid politic. Mai mult ca sigur, luptele interne vor crea noi perspective de rupere a partidului. Cei care vor putere şi bani vor trece, cel mai sigur, în barca democrat-liberalilor, fie că intră sau nu la guvernare. Poate că un partid de dreapta, în care cele două componente doctrinare, creştin-democraţia şi liberalismul, să se întâlnească, ar fi mult mai sigur şi mai puternic în lupta cu un partid de stânga, PSD, aflat şi el într-un procesa de refacere după înfrângerile politice succesive din ultimi ani. Ce vor face Crin Antonescu şi Ludovic Orban, vor trâmbiţa mai departe faptul că ei i-au salvat pe liberali de la dispariţie istorică, în condiţiile în care partidul lor va fi la limita pragului de intrare în Parlament, sau chiar sub această limită? Ar fi ridicol. Ce vor spune Radu Câmpeanu şi Ionescu Quitus când partidul pe care l-au reclădit după anii regimului comunist va dispărea din peisajul politicii româneşti la fel ca PNŢCD-ul? Poate că cei din urmă se vor fi împăcând mai uşor cu această dramă istorică, dacă ea va avea loc, dar nu cred că cei ca Fenechiu sau Tăriceanu sau alţii asemenea vor fi mulţumiţi! Tocmai de aceea cred că soarta celor doi este pe muchie de cuţit. Viitorul congres va decide ce se va întâmpla cu PNL-ul în următorii ani până la alegerile parlamentare. De ce am scris mereu despre aceste lucruri? Pentru că sunt unul dintre cei care crede că în politica unei ţări, cu atât mai mult în cea românească, componenta liberală este decisivă pentru bunul mers al lucrurilor în economie, în industrie, în servicii, în cultură, învăţământ, etc. Un partid liberal puternic este o garanţie a sistemului democratic, a separaţiei puterilor în stat, a statului de drept. Principiile liberale, legile, organizarea societăţii în general sunt norme fundamentale într-un stat în care justiţia, educaţia, sănătatea, armata trebuie să funcţioneze în deplină libertate. Individul devine cetăţean. Participare acestuia la viaţa publică este esenţială pentru a nu se crea derapaje spre regimuri autoritare. Gălăgia şi bolboroseala, orgoliile şi intrigile mărunte fac rău oricărui regim politic. Lipsa de coerenţă şi a unui proiect serios de ţară, de asemenea. Liberalii au însemnat, pentru o componentă importantă a societăţii româneşti, o speranţă. Deschiderea unor perspective, altfel destul de încâlcite în hăţişul politicii. Din acest punct de vedere, liderii liberali au o datorie în plus, aceea de a fi garanţii libertăţilor fundamentale ale omului. Stângismul, cu părţile lui bune şi cu cele rele, este mai degrabă supus oligarhizării societăţii. Instituţiile statului sunt construite, în general, pe criterii clientelare. Competiţia este încurajată doar în măsura în care serveşte unor interese de grup şi partinice. Cel puţin asta este imaginea politicii româneşti actuale. Amestecul unui partid care a luptat încă din primi zorii ai democraţiei postrevoluţionare împotriva stângii, reprezentate după cum se ştie de partide construite pe scheletul fostului partid comunist, este un motiv în plus de dezamăgire. Dacă drumul liberalilor va continua pe aceeaşi pantă alunecoasă, ei vor ajunge într-o fundătură a istoriei din care cu greu vor mai ieşii. Cred că, în acest moment, cel mai potrivit ar fi ca liberalii să-ţi aleagă un drum propriu. Un destin propriu. Derapajele, într-o parte sau alta, fie şi de dragul puterii îi vor ţine mereu în corzi, ori această chestiune miroase a înfrângere. Să fim înţeleşi, nu sunt unul dintre cei care cred că răul românesc este localizat într-un partid sau altul, într-un lider politic sau altul. El este în fiecare şi trebuie învins cu mijloace democratice. În România de azi nu există partide bune şi partide rele, oameni politici răi şi oameni buni, există încă un amestec nedesluşit de doctrine şi personalităţi, de încercări şi poticniri ce ne fac să batem pasul pe loc. Cineva va trebui să spargă gheaţa. Dar cine?

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta