Opinie • La gazeta de perete cu ei

Probabil, puţini dintre dumneavoastră ştiu cât de utilă era gazeta de perete în orice instituţie. Că-i zicea „Ghimpele”, „Urzica” sau „Pişcărici”, gazeta de perete era mai citită decât rezultatele la loto. Păi, era de ici de colo să ajungi la avizier în calitate de „fruntaşu’ Gică de la sculărie”? Când erai la rubrica „Aşa, nu!” sau „Nu faceţi ca ei!” era jale, nu mai puteai să scoţi nasul la cantină până la numărul următor. Iar perdaf ce luai la şedinţa de partid, nu te spăla nici autocritica pe cinci ani...

Am făcut această introducere, o dată, ca să vedeţi şi dumneavoastră ce mijloace inteligente de mediatizare erau odinioară în colectivele de oameni ai munci şi, al doilea, că v-am promis în materialul trecut că azi prezentăm gazeta de perete a parlamentarilor gorjeni având ca sursă de inspiraţie acelaşi raport al Institutului de Politici Publice (pe care cu onor îl găsiţi, pentru conformitate, la http://www.ipp.ro/protfiles.php?IDfile=60 ).

Conform unui principiu de nezdruncinat, prima condiţie ca să-ţi faci treaba este să fi prezent la locul trebii, că, bănuim noi că un parlament nu e un sereleu ale cărui afaceri pot fi făcute prin telefon.

Sigur că nu-i nimeni tâmpit să solicite chiar aşa, o prezenţă de sută la sută, că, până la urmă, parlamentarii „e oameni şi ei, care ştiu dureros ce e suta de lei”, impozitul pe profit şi parandărătul, aşa că oameni suntem şi noi înţelegându-i dacă ar chiuli să zicem, cu indulgenţă, jumătate de mandat. Şi-i privim cu faţa de „treacă de la noi”, dacă au fost măcar la jumate din activităţi... Oare?

La secţiunea „Camera inferioară de râs” începem cu rubricuţa „Aşa, poate da!...” şi nominalizăm chiar cu indignare procentele de prezenţă la vot final de 96 % al pedelistului Severus Militaru, de 93% al pesedistul Vasile Popeangă şi pe cel de 92 % al colegul de coaliţie Mihai Cosmin Popescu, câştigători la 3 din primii 49. Chiar i-am nominaliza pe aceşti domni sub genericul „Suspect de prezenţi la Parlament”... Pauză lungă în topul prezenţilor până la poziţiile 303 şi 304, ocupate de Victor Viorel Ponta cu o lăudabilă prezenţă de 27 %, ţinând cont că din poziţia sa de ministru nu e obligat să suporte şi şedinţele Parlamentare că-i destul că-nghite zilnic un Boc mic la Guvern, sub-urmat de Mugurel Surupăcel care, eventual să mai înghită vreun rechizitoriu ... aşa că nu beneficiază de circumstanţe atenuante în cazul de faţă.

Sigur că ne-am fi bucurat să-i găsim pe cei doi colegi de partid undeva pe la poziţia 69, ar fi fost mai spectaculos pentru performanţele lor parlamentare şi, probabil mult mai fotogenici, însă, e bine şi-aşa, 27 % nu-i un procent rău...

Singurul neconsolat care se pare că ratează aproape tot ce-i vot final în plen este Dan Ilie Morega, care, din fiecare sută de voturi, ratează 92, reuşind astfel să ponteze doar un timid 8 % ca prezenţă. (Probabil că este vreo formă regularizată de protest a opoziţiei de o tot scrânteşte dânsul la voturi, pentru că majoritatea colegilor din presă pot confirma faptul că, de câte ori îl contactează telefonic, domnia sa se scuză că nu poate vorbi că e-n plen. Deducem de aici că, din exces de zel mediatic, face declaraţiile de presă exact când ar trebui să-şi bage cartela-n el de vot, mama lor de ziarişti insistenţi care fură votul de la gura deputatului din dorinţa lor abjectă de a câştiga un ban transpirat pe cârca politicienilor).

Trecem la „Camera de tortură” a Senatului, unde Ion Ruşeţ se clasează liderul absolut al senatorilor gorjeni la capitolul prezenţă cu 87 %, iar Toni Greblă are un umil şi acoperitor 79 %, încheind clasamentul tuturor celor doi.

E ceva, comparându-i, totuşi, cu Cati Andronescu, Berceanu, Blaga, Cristi Diaconescu, Ilie Sârbu şi Mihai Stănişoară care, în calitatea lor de miniştri, au respectat cu sfinţenie faptul că nu-s obligaţi să vină la Parlament, ceea ce au terminat nula-nula meciul prezenţe versus voturi finale. Am îndrăzni câteva concluzii:

Una, că pe dl. Morega îl doare-n basca de opozant de ce legi legiuieşte Camera Deputaţilor, că şi-aşa ar risipi votul ca Priap iaurtul şi, a doua, că o modificare legislativă care s-ar impune modificată chiar de forul legislativ ar fi îndemnul „pe miniştri iartăţi Doamne!” că-i de-ajuns ce nu ştiu să facă la Guvern, dar-mi-te să-i mai pui şi să nu ştie ce votează-n Parlament. Sau poate de-aia nu vin, că, pe de altă parte, ştiu şi că le iese socoteala... Din când în când, prin uitatul nasture descheiat...

Vom continua analiza în numărul următor al Gazetei de perete. Asta dacă nu ne fură cineva cuiul de la panou, sau aruncă peretele-n aer...

Ovidiu POPESCU

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta