Opinie • Lăsaţi orice speranţă…

N-am nici o îndoială că politica în interes naţional ar responsabiliza clasa politică românească, făcând mult mai coerent mesajul partidelor politice. Din păcate, însă, la Bucureşti, domneşte aceeaşi stare confuză, se poartă aceleaşi lupte partizane, se construiesc aceleaşi scenarii cu iz de telenovelă. Liderii partidelor politice se bat pentru o ţară sfârtecată de greutăţi, în dispreţul nevoilor sociale majore cu care se confruntă populaţia. E de prisos să repetăm ceea ce ştim prea bine. Pe fondul crizei economice şi a nenorocirilor ce s-au abătut în această vară peste România, incoerenţa guvernului şi disputele din interiorul partidelor politice sunt factori de risc major în ceea ce priveşte stabilitatea socială. Decontările vor veni la toamnă, accentuându-se la iarnă când costurile vieţii vor creşte simţitor. Pe acest fundal, de nelinişte şi nesiguranţă generate de lipsa oricărei perspective încurajatoare, liderii politici găsesc de cuviinţă să lanseze noi provocări.

Aflat într-un relativ conflict de interese cu PSD-ul, aliat până mai de curând al liberalilor, Crin Antonescu încearcă să acrediteze ideea unei guvernări de unul singur, scoţând din calcule orice colaborare cu PDL-ul, partid aflat în acest moment la guvernare. Declaraţiile lui Crin Antonescu vin pe fondul unei îndepărtări de PSD, datorată, în primul rând, politicii promovate de Victor Ponta, liderul social-democrat fiind, mai degrabă, preocupat de propriul său destin politic decât de soarta liberalilor. Cu toate astea, există voci în PSD care susţin necesitatea colaborării celor două partide în opoziţie. Unul dintre susţinătorii acestei ideii este chiar Ion Iliescu, preşedintele de onoare al social-democraţilor, omul ale cărui idei politice de stânga sunt bine cunoscute, şi care îl dojeneşte pe  Crin Antonescu, a cărui încăpăţânare de a respinge oferta, voalată cei drept, a democrat-liberalilor de a intra la guvernare, poate arunca PNL-ul într-o situaţie delicată. Crin Antonescu ştie prea bine că oamenii lui Boc nu se mai bucură de un sprijin popular consistent. Măsurile anticriză luate de guvern s-au răsfrânt, inevitabil, şi asupra democrat-liberalilor. În timp ce mai mult voci din partid atrag atenţia acestui aspect, PDL-ul pierde procente însemnate în sondajele de opinie. Din punctul de vedere al lui Crin Antonescu, a intra la guvernare, acum, alături de democrat-liberali, ar însemna o compromitere a şanselor pentru următorii doi trei ani până la viitoarele alegeri. Cu toate astea, Crin Antonescu nu are prea multe soluţii. Ambiţiile lui Victor Ponta de a readuce PSD-ul la putere şi lipsa de coerenţă în ceea ce priveşte constituirea unei forţe sau grupări de forţe de dreapta, pot scădea considerabil şansele PNL de a reveni la putere, crescându-le, în schimb, pe ale social-democraţilor. Ambiguităţile lui Crin Antonescu i-ar putea scoate pe liberali în afara scenei politice, întrucât, în partid se conturează de ceva vreme mai multe curente de opinie. Sunt membri liberali care susţin intrarea la guvernare alături de PDL, alţii vor, mai degrabă, lângă social-democraţi, sunt, însă, tot mai puţini care vor ca partidul să-şi încerce forţele de unul singur. Mie teamă că toate aceste opinii vor slăbi forţa de reprezentare a lui Crin Antonescu. Mai mult chiar, îl vor transforma dintr-un lider capabil să câştige alegerile prezidenţiale, într-unul care nu-şi va mai găsi tempoul. În acest sens, Victor Ponta pare să fi luat un avans în cursa către Cotroceni. E bine ştiut faptul că un candidat la preşedinţie, fie el şi un lider cu notorietate, nu se poate lansa din senin. E nevoie de multă pregătire prealabilă pentru a obţine susţinerea necesară câştigării alegerilor. Impresia pe care o lasă, în acest moment, Crin Antonescu, este că se îndepărtează, pe zi ce trece, de fotoliul pentru care a luptat şi cu un an în urmă. Nu acelaşi lucru se întâmplă, aşa cum spuneam, cu Victor Ponta care reuşeşte un joc de glezne cei aduce un avans faţă de potenţialul său contracandidat. Victor Ponta este mai pragmatic şi mai aplicat în deciziile pe care le ia în calitatea sa de lider al PSD. Se bucură şi de o susţinere a partidului, dar mai ales a unor lideri influenţi în partid.  PSD-ul are experienţa câştigării puterii, dar şi a opoziţiei. Dacă îşi va juca bine rolul de partid de stânga, ataşat problemelor oamenilor, ar putea avea câştig de cauză la viitoarele alegeri, fie ele chiar şi anticipate după cum declara însuşi Victor Ponta încrezător că o nouă moţiune de cenzură ar duce la căderea actualului guvern şi, într-un viitor apropiat, la declanşarea anticipatelor. Desigur, cele mai multe acţiuni ale PSD au drept scop slăbirea actualei puteri şi câştigarea de noi procente care să-i asigure revenirea la guvernare. Dar nu numai.

Sunt voci care afirmă că, principala bătălie pentru putere, în 2012, se va da între social-democraţi şi liberali, democrat-liberalii fiind serios afectaţi de măsurile nepopulare luate în perioada guvernării. Cu toate astea,  PDL-ul dă semne că este preocupat de găsirea unor soluţii de a păstra puterea şi de a nu dispărea de pe scena politică. În cele din urmă, nu văd ce are greşit ideea regrupării forţelor de dreapta, inclusiv punerea lor sub aceeaşi platformă politică din care să facă parte, atât democrat-liberalii, cât şi liberalii sau creştin-democraţii?! Ca o paranteză, alegerea lui Aurelian Pavelescu în fruntea unei facţiuni din PNŢCD a născut unele speculaţii privind confiscarea de către democrat-liberali a mişcării creştin-democrate din România. Tot la nivel de speculaţie, chiar fantezistă, este şi posibila candidatură a lui Dan Diaconescu la preşedinţie, din partea PDL, cu propunerea lui Traian Băsescu de viitor prim ministru. Cred însă că, principala armă cu care partidul domnului Boc şi Băsescu se pregăteşte să atace, este o nouă lege electorală. PDL-ul poate să voteze pentru votul uninominal în două tururi de scrutin, ceea ce i-ar dezavantaja  pe liberali, principalii artizani ai actualului sistem de vot. Este cunoscut faptul că, guvernul Tăriceanu a susţinut votul uninominal în forma actuală, evident din considerente electorale, reuşind să aducă în Parlament oameni fără prea mare reprezentare electorală, mulţi dintre ei tineri fără experienţă politică. În cazul schimbării sistemului de vot, democrat-liberalii, mult mai bine organizaţi în teritoriu, ar putea avea câştig de cauză, bătălia pentru fotoliile de parlamentar dându-se, de fapt, între social-democraţi şi democrat-liberali.

Desigur, toate aceste socoteli nu lămuresc întotdeauna lucrurile. Politica românească are meandrele ei, şi inconsecvenţele ei, care, de multe ori, derutează opinia publică. Interesul şi pragmatismul sunt, în unele situaţii, înlocuite printr-un idealism dăunător. Suntem încă departe de a fi înţeles democraţia autentică şi de a respecta regulile. La noi, predomină mahalaua, bâlciul, tocmeala, şmecheria, iar binele şi răul se confundă deseori cu un individualism rapace sau cu un mafiotism dezgustător.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta