Opinie • Libertatea de a nu te lăsa umilit de prostia celor pe care i-ai ales

de Isterix
Vizionari: 215
2 Iulie 2010 Ora: 13:32

Fostul preşedinte american John F. Kennedy le transmitea acum câteva zeci de ani conaţionalilor săi să nu se întrebe ce poate face ţara pentru ei, ci ce pot face ei pentru ţară. Anumiţi mojici şi mitocani de pe meleagurile mioritice şi care, întâmplător sau nu, au trecut sau sunt şi acum pe la Putere au îmbrăţişat şi ei acelaşi îndemn. Adică să nu aştepţi mereu ca ţara să tot tragă pentru tine şi tu să nu faci nimic pentru ea, “săraca”. Nici în momentele bune ale ei sau ale tale şi nici în momentele grele ale ei sau ale tale.

Sigur că dacă vine vorba de America afirmaţia respectivă mai vine de acasă, chiar dacă americanii fără loc de muncă nu au asigurare medicală, chiar dacă se comportă ca un jandarm mondial, chiar dacă nu încheie parteneriate cu aliaţii lor până nu se asigură că sunt mai egali decât aliaţii. Treaba asta cu să nu stai să îţi bage ţara în sân şi să te apuci să pui mâna pe muncă nu prea ţine în România. Pentru că: dacă aştepţi să îţi dea ţara ceva, s-ar putea să dureze cam mult - nici după 20 de ani să nu te alegi cu mare lucru. Şi ca să obţii ceva de la ţara ta, evident că trebuie să mergi cu şpăgi, căci altfel s-ar putea să nu te alegi cu mai nimic: nici cu tratamente medicale, nici cu medicamente, nici cu licitaţii, nici cu titluri de proprietate, nici cu alte drepturi care îţi sunt acordate, dar numai pe hârtie. Pe de altă parte, dacă eşti încă un cetăţean onest care îşi achită dările către stat, care nu a furat, care nu a dat şpagă decât când a fost pe masa de operaţie şi altfel nu s-ar fi putut rezolva problema de care suferea. Un cetăţean care nu înjură, nu scuipă, nu aruncă gunoiul pe jos sau peste gard, în curtea vecinului, un cetăţean care a mers onest şi a votat, crezând în exerciţiul democratic şi în faptul că deplasarea la urne nu înseamnă doar o datorie de plătit către cel care a plătit sau a venit la poarta casei cu diferite cadouri şi promisiuni: găleţi, haine, sacoşe, alimente, mici sau bere. Un cetăţean care când a avut ocazia să bage mâna până la cot în bugetul statului nu a făcut-o. Un cetăţean care munceşte pe salariul minim şi căruia angajatorul îi reţine asigurările din leafă, dar nu le virează la bugetul de stat. Un cetăţean care are trecute 8 ore de lucru pe zi în contractul de muncă, însă la serviciu prestează 12 sau 14. Un cetăţean care în prima zi a anului îşi achită impozitul pe locuinţă sau pe maşină. Un cetăţean care în ziua de salariu îşi plăteşte ratele şi facturile la întreţinere, curent, gaze şi telefoane şi apoi vede dacă îi mai rămân bani şi pentru mâncare. Un cetăţean căruia i se taie din pensie, din salariu, i se impozitează şi picătura de pe streaşină, pământul de sub picioare şi aerul pe care încă îl mai respiră.

Cum să se întrebe un astfel de român ce poate face el pentru ţara lui, când ţara lui nu i-a arătat niciodată că îi pasă de el? Cum să îşi permită un guvern sau puterea să îi ceară acestui tip de cetăţean să facă şi el ceva pentru ţara lui? Cum să îşi permită să îi spună să mai strângă cureaua, să iasă cu pieptul dezgolit în calea gloanţelor, să apere suveranitatea naţională, cum să îi spună să nu îşi înjure patria şi pe cei care o conduc? Cum să îi spună să aibă răbdare şi să muncească, chiar dacă nu îi sunt respectate drepturile şi chiar cel mai elementar dintre acestea, dreptul de a primi un salariu pentru munca depusă sau chiar dreptul la viaţă, la sănătate, la educaţie, dreptul la libertate.

Căci ce libertate mai este aceea în care imposibilitatea de a te bucura de libertatea existentă peste tot este echivalentă cu cea mai aprigă robie şi cu cea mai cruntă tiranie?! Căci ce îi mai rămâne cetăţeanului dacă nu doar libertatea de a striga, de a vorbi, libertatea de a se opune? Mai are puterea aceasta cetăţeanul din România? Libertatea de a nu se lăsa umilit de prostia celor pe care i-a ales.

Social Bookmarking