Opinie • Luatul pe nepregătite!

„Luatul pe nepregătite” a devenit tradiţional în România contemporană. Mi-amintesc cum învăţam la istorie, că, de fiecare dată când năvăleau cotropitorii, românii erau super-pregătiţi, cu fântânile gata otrăvite, cu recoltele prăjite în exces şi nisipurile mişcătoare ale mlaştinilor proaspăt igienizate şi greblate, numai bune de prins romani, vizigoţi, turci, tătari sau ce alte neamuri mai pofteau la bogăţiile noastre. Reţinem deci, din vechime, o vagă preocupare a acestui neam de a nu fi prins cu pantalonii în vine.

Cu timpul, grija asta s-a estompat şi zicala “prevederea e mama înţelepciunii” a fost retradusă în limba română prin expresiile “las’ că vedem noi” şi sora geamănă “las’ că merge şi-aşa”… Aceste două percepte s-au cristalizat în conştiinţa românilor devenind un fel de modus vivendi de douăzeci de ani încoace.

Cu pantalonii sub fesieri…!

De fiecare dată când conducătorii de partid şi de stat, administraţiile de tot felul - ca şi cum faptul că-şi lasă pantalonii undeva sub fesieri n-ar fi destul - au şi un fel, așa, de a-şi ţine curul săltat, ca pe o invitaţie generoasă. Şi fiecare eveniment natural, social sau calendaristic care ne încearcă, îi loveşte pe diriguitori ca o nuia pe bucile goale. “Domnilor, o să vină iarna, să ne pregătim!”. “Las’ că vedem noi atunci!”… “Băi, intră ăștia în grevă!” ... “E, vedem noi…”

Sau, cum se mai trezea câte un deștept: “Uite, aici o să fie o dată şi-o dată o inundaţie, nu e bine să puneţi casele lângă baltă!”… “Aş, păi nu vine ea apa?” se trezesc vitejii vorbind cu aceeaşi parte cu care gândesc, planifică, dar şi pe care odihnesc în scaune de birou…

E groasă rău…!

Şi, cum guvernele au devenit şi ele din ce în ce mai trecătoare, au preluat o altă înţelepciune, de astă dată murphiană, zicând, “ce poţi face azi, nu lăsa pe mâine, lasă pe poimâine că poate nu mai e nevoie”. În totală opoziție, a fost folosită, însă, expresia “ce poți fura azi, nu lăsa pe mâine, că nu se știe cât stăm la putere”…

De data asta, însă, e groasă rău, se apropie linia de total și, socoteala, de douăzeci de ani încoace, e cam lungă. Iar rezultatul e cu minus mult...

Când mi-am întrebat consătenii ce mai e de făcut, ca să nu ne prindă vremurile astea chiar în curul gol, mi-au zis așa: “Bă, cu pregătire, cu nepregătire, închină-te şi zi Doamne ajută! Altceva, nu prea mai e de făcut! Om trăi și om vedea…”.

Komenteaza articolul

Nume
Email
Subiect
Continut
Cod de siguranta